sectorul de productie. Pe atunci, prima optiune a celor care visau la o afacere proprie era comertul. Investitiile erau mici, iar profiturile, insemnate. Totusi, Fira se gandea la o afacere pe termen lung. Intr-o societate cu un consum intr-o continua crestere, cineva trebuia sa si produca. S-a gandit la pungi de plastic. Celebra punga de un leu este un produs vandabil si in comunism, si in capitalism. Asa ca, in 1994 se pune pe treaba si infiinteaza societatea Moviplast. Capitalul de pornire a fost constituit din profiturile obtinute din comertul cu diverse bunuri. A investit zece milioane de lei, bani din care a cumparat utilaje din Turcia. Dupa ce a angajat cinci muncitori, a dat drumul productiei de folii si pungi din polietilena. „Doua argumente au stat la baza afacerii. In primul rand, mi-am dat seama ca fabricam produse de unica folosinta, pentru care cererea era in crestere. In al doilea rand, in Oltenia nu exista nici un producator similar”, spune Virgil Fira. In scurt timp, craioveanul si-a dat seama ca le putea oferi firmelor din zona Olteniei posibilitatea de a achizitiona, la preturi rezonabile, produse pe care pana atunci le cumparau din Bucuresti sau Moldova. Desi lipsa concurentei locale era un avantaj, forta de munca reprezenta o problema. „Acum zece ani nu existau muncitori calificati in acest domeniu. Am angajat primii cinci oameni, dar a trebuit sa ii duc la specializare in Turcia”, spune Virgil Fira. De la un spatiu inchiriat de doar 200 de metri patrati, acum Moviplast activeaza in hale proprii care se intind pe o suprafata de 2.000 de metri patrati. Insa cum afacerea a crescut, si aceste spatii au devenit neincapatoare.
O treime din productie merge la export
Daca la inceput productia era axata numai pe pungi, ulterior Fira a fost nevoit sa diversifice gama. La scurt timp de la demararea afacerii, au inceput sa fabrice folii, pungi, saci, sacose imprimate si neimprimate, saci de gunoi. Innoirea utilajelor de productie si chiar completarea lor a devenit rapid o necesitate. „Prin 1998, am renuntat la utilajele din Turcia si ne-am cumparat unele mai performante din Taiwan, cu bani din capitalul propriu de lucru”, spune craioveanul. Treptat, Moviplast si-a extins piata de desfacere catre alte zone ale tarii, dar si catre export. La ora actuala, circa 70% din productie este orientata spre piata interna, cu predilectie in Bucuresti, Pitesti si in Ardeal, iar 30% se indreapta spre Germania si Belgia. Strategia lui Fira in acest moment vizeaza clientii preocupati sa achizitioneze produse mai scumpe si de calitate. De aceea, craioveanul prefera sa livreze loturi mici, de zeci de mii de sacose personalizate, catre diversi clienti din Europa, pentru ca astfel de comenzi au preturile cele mai ridicate. Produsele care au adus cel mai mare profit au fost sacosele imprimate. In ultimii cinci ani, s-a dovedit ca aproape orice comerciant sau producator doreste sa ofere clientilor produse in ambalaje personalizate. Este cea mai ieftina modalitate prin care orice firma isi poate face reclama, inserand pe sacose adresa si numerele de telefon. Astfel de companii s-au adresat societatii lui Virgil Fira, dar, o data cu cresterea numarului de comenzilor, si pretentiile au fost mai mari. Moviplast realizeaza orice model de sacosa pe policromie. Dar pana a se ajunge la produsul finit de calitate, valabil pe pietele externe, fabrica a trebuit sa se pregateasca pentru respectarea normelor europene. Profitul a crescut de la un an la altul. In ultimii cinci ani, cifra de afaceri a companiei, exprimata in lei, s-a triplat. „Oferim produse cu o valoare foarte mica. O sacosa pleaca din fabrica la pretul de 500 de lei”, spune Virgil Fira. Intr-o singura luna ies pe poarta fabricii circa un milion de sacose, iar varful de sezon il constituie luna decembrie, cand se vand aproximativ doua milioane de sacose.

Firma care a renuntat la finantare externa
Moviplast a castigat un proiect RICOP, dar a refuzat cei 110.000 de euro de la Uniunea Europeana. „Cand am depus proiectul, mi-as fi permis sa angajez 25 de muncitori, dar peste doi ani, cand am castigat finantarea, nu mai aveam posibilitatea sa creez atatea locuri de munca deodata, avand in vedere ca preturile la materiile prime o luasera razna”, spune Virgil Fira.

Business start
Investitia minima: pentru a incepe acum o afacere similara este nevoie de un capital minim de 350.000 de euro. Este nevoie de cel putin un utilaj care si imprima designul pe polietilena, iar un astfel de echipament costa in jur de 200.000 de euro.
Numar angajati: un producator de sacose de polietilena are nevoie la inceput de un personal de minimum 6-7 angajati.
Alte sfaturi: pentru inceput, este nevoie de un capital de lucru de minimum 150.000 de euro. Preturile de monopol al materiilor prime fac ca infuzia de capital de la inceputul afacerii sa fie consistenta.

puncte tari / puncte slabe ale afacerii
· este un domeniu in care cererea va creste puternic in urmatorii ani, in conditiile dezvoltarii retelelor de magazine si ale expansiunii consumului populatiei.
· rata profitabilitatii este mica, din cauza lipsei materiilor prime. In Romania, exista un monopol asupra materiei prime necesare fabricarii ambalajelor (granulele de polietilena), care pot fi achizitionate doar de la Arpechim Pitesti.