Starea disperata in care a ajuns cercetarea romaneasca i-a determinat pe ultimii supravietuitori ai stiintei sa inceapa marsuri de protest in Bucuresti. Liderul lor, dl Minea, a anuntat ca aproximativ doua mii, din opt mii de cercetatori atestati din Romania, s-au inscris pe listele de emigrare ce urmeaza sa fie depuse la ambasadele statelor care pun pret pe capetele lor. In 1990, in Romania existau 60.000 de cercetatori atestati. Numarul celor care lucrau efectiv in institutele de profil depasea 170.000. Dupa zece ani supravietuiesc sub 30.000 de salariati, iar media veniturilor nu depaseste 1.100.000 lei. Mai grav este insa faptul ca ei au ramas practic fara obiectul muncii.
Lipsita pana si de acel fond minim de 1% din productia vanduta si incasata, cercetarea a cunoscut dupa 1996 o prabusire fara precedent. Lovitura de gratie a dat-o premierul Ciorbea. Prins de febra elaborarii de noi legi, el a omis sa treaca in „contractul cu Romania” si obligatia agentilor economici de a cotiza cu un procent la sustinerea cercetarii. Apoi a motivat ca FMI nu agrea ideea taxelor suplimentare pe umerii intreprinzatorilor. Cand a fost vorba sa se plateasca 2% pentru invatamant, alta a fost socoteala. Taxa a devenit obligatorie si pentru oamenii de stiinta desi, culmea, tocmai pe spatele lor se face integrarea invatamantului cu cercetarea.
Multe dintre institutele de cercetare au fost absorbite in vartejul creat de accelerarea Legii privatizarii. O data cu inchiderea bazinelor miniere s-au zavorat si institutele de cercetare din domeniu. Au urmat sectorul constructiilor de masini, chimia, fizica etc. Lista institutiilor inghitite de gaura neagra a tranzitiei este imensa. Din 2.000 de cercetatori, in acest moment au mai ramas 300 la Institutul de Tehnologia Constructiilor de masini. Un altul, devenit intre timp societate comerciala, PROCELIA din Brasov, mai are doi cercetatori din cei 60 ramasi dupa privatizare. Pe platforma Magurele mai lucreaza 1.200 de cercetatori in cele patru institute renumite prin realizarile lor in domeniul laserului si acceleratorului pentru control nedistructiv. In acest moment, FPS cauta cu disperare sa privatizeze un institut de pe platforma de la Brazi, PROBIO Cercetare SA. Doua sunt motivele: cladirea si zona, dar si faptul ca au ramas numai 15 salariati si nu pot fi platiti membrii Consiliului de Administratie si ai Comisiei de Cenzori, numarul lor fiind acum mai mare decat al angajatilor.
Alegerea cercetarii ca punct de pornire in negocierile de aderare a Romaniei nu este intamplatoare. Membrii UE considera ca domeniul este deosebit de important in evaluarea economiei unui stat. Bugetul aprobat de Guvern pentru cercetare in anul 2000 situeaza insa Romania sub orice limita. Alocarea a 0,117 procente din PIB inseamna doi dolari pe cap de roman, fata de minimum 25 de dolari prevazuti pentru cercetare pe cap de european.
Conform prevederilor cuprinse in Legea nr. 95/1998, oamenilor de stiinta li s-ar fi cuvenit o cincime din bugetul invatamantului (adica 0,8% din PIB). Imparteala s-a facut intotdeauna dupa algoritmi politici. Potrivit opiniei vicepresedintelui Agentiei Nationale pentru Stiinta, Tehnologie si Inovare (ANSTI), Mircea Pusca, dispozitia legala nu va fi respectata nici in viitor, daca nu vor aparea constrangeri externe. „UE constientizeaza decalajele de performanta intre economia statelor membre si SUA, respectiv Japonia. In aceste conditii este de prevazut stabilirea unui aquis comunitar in cadrul Uniunii si atunci Romania va trebui sa respecte reglementarile privitoare la alocarea unui anumit cuantum de fonduri pentru cercetare.”
0,1 la suta din PIB
se duce in cercetare
Liderul Federatiei Sindicatelor Lucratorilor din Cercetare-Proiectare din Romania (FSLCPR), Radu Minea, declara ca, potrivit legii, in acest an ar fi trebuit sa se dea aproximativ 3.400 miliarde lei, adica o cincime din bugetul destinat invatamantului. „La intalnirea tripartita, presedintele Agentiei ne-a solicitat sa sustinem memorandumul inaintat Guvernului, prin care se cereau 9.000 miliarde pentru cercetare. Pe cap de locuitor, suma ar fi insemnat 25 de dolari, atat cat sa intram in partea de jos a graficului alocatiilor pentru cercetare prevazut de statele europene. Cu prilejul dezbaterilor din Parlament, cand s-a discutat bugetul invatamantului, am avut surpriza sa gasesc o hartie semnata de reprezentantul ANSTI prin care cerea suplimentarea alocatiei actuale de 0,117% din PIB cu numai 270 miliarde lei. Cand am transmis datele respective la Federatia Sindicala Internationala de la Bruxelles, unde suntem afiliati, s-a crezut ca este vorba de o eroare de redactare. Acolo, 0,117% reprezinta coeficientul de eroare admis la calcularea PIB si a bugetului.”
Dar pericolul cel mai mare semnalat de dl Radu Minea il constituie „transferul” datelor existente in sectoare de varf ale cercetarii romanesti. „Sunt centre care detin date de interes national. Institutul de Studii si Proiectari pentru Imbunatatiri Funciare detine documente despre tot sistemul de irigatii din Romania. Are o statie de detectie prin satelit care poate da informatii despre tot ce este legat de solul tarii. Va dati seama ce inseamna privatizarea acestui institut? Monopolul asupra informatiilor.”
