Un Parlament mai mic nu e neaparat si mai eficient

Se intrunesc in sedinta, in plen sau pe comisii, de trei-patru ori pe saptamana, daca nu cumva sunt in vacanta. Chiar si in cele cateva luni cand ar trebui sa lucreze, e greu sa-i intalnesti pe toti la un loc: ori sunt in strainatate, ori in teritoriu, ori, pur si simplu, au treburi mult mai importante. In multe cazuri, de altfel, lipsa lor se simte doar la vot, caci o buna parte din alesii poporului nu obisnuiesc sa ia cuvantul sau sa initieze legi. Cititul ziarelor, discutiile telefonice sau chiar dormitul par a fi, pentru cei din aceasta categorie, activitati mult mai placute.

In astfel de conditii, propunerea de a simplifica activitatea parlamentara, prin desfiintarea uneia dintre camere si reducerea numarului de mandate, pare mai mult decat bine-venita. Unii dintre sustinatorii ei cred ca ar putea sa simplifice procesul legislativ si sa imbunatateasca imaginea unei institutii cazute de multi ani in dizgratia publicului. Asta la prima vedere, caci o privire mai atenta demonstreaza ca situatia este mult mai complexa.

Presedintele Traian Basescu s-a aratat, in ultima perioada, partizanul cel mai inversunat al parlamentului unicameral, considerandu-l “un sistem care ar usura luarea deciziilor, in perspectiva aderarii Romaniei la UE”. Cristian Parvulescu, presedintele Asociatiei Pro Democratia, spune insa ca, dimpotriva, o singura camera parlamentara ar putea fi sufocata de numeroasele proiecte de lege pe care ar trebui sa le dezbata in urmatoarea perioada.

Nici motivul “ca asa e in Europa” nu sta prea bine in picioare. Din cele 25 de state din Uniunea Europeana, 13 sunt unicamerale si 12 sunt bicamerale. Dar din prima categorie fac parte, in general, state cu populatie redusa, mult mai usor de administrat: tarile baltice, Slovenia, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, statele scandinave, Portugalia si Grecia. “Colosii” UE, cu care Romania ar vrea sa-si incerce puterile mai devreme sau mai tarziu, sunt cu totii adeptii sistemului cu doua camere.

Senatorii ar putea reprezenta comunitatile, nu natiunea

Un argument deloc de neglijat este cel al reducerii costurilor. In anul 2004, numai cazarea pentru fiecare deputat dintre cei 210 care nu au domiciliul in Bucuresti a costat, conform unui studiu al Institutului pentru Politici Publice (IPP), peste 38.000 de lei noi (380.000.000 de lei vechi). In total, aproape 7,7 milioane de lei noi, adica peste doua milioane de euro. Tot in Camera Deputatilor, in anul 2003, s-au cheltuit aproape 420.000 de lei noi (4,2 miliarde de lei vechi) numai pentru telefonia mobila, in timp ce in Senat fiecare ales primeste o cota de 250 de litri de benzina lunar. Intr-un an, cei 137 de senatori au dreptul sa consume cam 10.000 de plinuri de carburant, in valoare de circa 1,4 milioane de lei noi.

Dar astea sunt mizilicuri fata de bugetele totale ale celor doua camere: peste 250 de milioane de lei noi (2.518 miliarde de lei vechi), cam doua treimi din aceasta suma revenind deputatilor, restul fiind alocat senatorilor. Desi raportat la bugetul de stat suma pare infima (circa 0,65% din cele 38,795 miliarde de lei noi), economiile realizate prin reducerea ei la jumatate ar fi de ajuns pentru reabilitarea a 40 de kilometri de drum national sau pentru renovarea si modernizarea a 400 de scoli.
Cum legea nu ii permite presedintelui sa convoace referendum pentru reforme institutionale si cum e greu de crezut ca cel putin doua treimi dintre senatori si deputati vor vota in favoarea unei astfel de actiuni, echivaland, practic, cu desfiintarea unui mare numar din functiile ocupate, mai toti analistii vietii politice romanesti tind sa creada ca vom asista, in cele din urma, la o solutie de compromis. Mai exact, atributiile celor doua camere ar putea fi diferentiate, Senatul urmand sa reprezinte comunitatile, fata de prezent, cand, alaturi de Camera Deputatilor, reprezinta natiunea in ansamblul ei, si membrii sai sa fie alesi in mod diferit, probabil uninominal. “Nu ca unicameralismul este neaparat o solutie proasta. Dar pentru un stat cu diferente regionale si etnice, bicameralismul pare a fi sistemul cel mai bun”, crede Cristian Parvulescu.

Pana una alta, s-a inregistrat un progres in ceea ce priveste responsabilizarea deputatilor si senatorilor, prin introducerea sistemului de vot nominal. Masura ar putea avea ca rezultat si cresterea increderii cetatenilor in reprezentantii lor, prin facilitarea cunoasterii activitatii reale a acestora in Parlament. “Adoptarea unor prevederi prin care sa se permita cunoasterea de informatii, in timp real, despre ce parlamentar vine la lucrarile Parlamentului, ce parlamentar lipseste, care dintre parlamentari sunt pentru, importiva sau se abtin din procesul de adoptare a unor legi esentiale este, intr-adevar, un pas important pentru democratia din Romania”, considera directorul IPP, Violeta Bau.

PARLAMENTUL LA NOI SI LA ALTII

• Parlamentul Romaniei este format din 137 de senatori si 332 de deputati. Un senator reprezinta circa 160.000 de locuitori, iar un deputat, circa 70.000 de locuitori. In plus, in Camera Deputatilor, exista 18 mandate alocate formatiunilor minoritatilor nationale care nu trec pragul electoral, dar obtin un numar minim de voturi. In medie, avem un ales la 46.000 de locuitori.

• 13 din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene sunt unicamerale, iar 12 au cate doua camere parlamentare.

• Numarul parlamentarilor variaza de la tara la tara – 386 in Ungaria (circa unul la 30.000 de locuitori), 200 in Finlanda (cam unul la 40.000 de locuitori) ori 908 in doua camere in Franta (circa unul la 60.000 de locuitori).

“Unicameralismul nu este neaparat o solutie proasta. Dar pentru un stat cu diferente regionale si etnice, bicameralismul pare a fi sistemul cel mai bun.”

Cristian Parvulescu,

presedintele Asociatiei Pro Democratia