De ce pe litoralul turcesc majoritatea cluburilor oferă pachete all inclusive, în timp ce la noi doar cåteva se încumetă la aşa ceva? Simplu! Hotelierii de la Mediterană sau de la Marea Egee, care nu se rezumă la cazare şi mic dejun, sunt ajutaţi de stat, care le înjumătăţeşte TVA. Adică, în loc de 18%, aceştia beneficiază de o cotă de TVA de doar nouă procente.

În Franţa, în urmă cu 12 ani, hotelurile de cinci stele au solicitat declasificarea. Adică au solicitat ministerului de resort ca, în loc de cinci stele, pe sigla hotelului să fie trecute patru. Nu fiindcă nu îndeplineau criteriile necesare unei unităţi cu pretenţii, ci pentru că nivelul-standard al TVA în turism era similar cu cel al produselor de lux. O declasificare ar fi adus cu sine o cotă de 5,5% a acestei taxe. Zis şi făcut, dar mai rămăsese nerezolvată problema TVA aplicată în alimentaţia publică. În acest sector lucrau circa 150.000 de oameni, însă, în paralel, erau generate în cascadă încă alte trei-patru locuri de muncă adiacente în industriile complementare. Şi atunci hotelierii şi restauratorii i-au solicitat lui Jacques Chirac, preşedintele de atunci al Franţei, reducerea cotei TVA pentru alimentaţia publică. Dar, pentru orice astfel de modificare, Franţa avea nevoie de acceptul Comunităţii Europene. Surpriză! Germania a spus „nein!“ reducerii taxei. Reacţia asociaţiilor profesionale franceze nu s-a lăsat aşteptată. Timp de aproape o săptămånă, Ambasada Germaniei de la Paris a fost luată cu asalt de bucătari, patiseri şi măcelari. În final, fostul cancelar german Gerhard Schröder s-a întålnit cu preşedintele francez, şi cei doi au convenit asupra reducerii TVA, detensionånd relaţiile dintre cele două ţări rivale şi vecine. Morala este simplă: cånd asociaţiile profesionale sunt unite, ele au un cuvånt greu de spus, iar politicul şi economicul merg månă în månă.

Povestea TVA în variantă romånească seamănă destul de mult cu cea din Franţa anilor ’90. Dacă la serviciile de cazare şi la micul dejun – atunci cånd acesta este inclus în preţ – cota este de 9%, alimentaţia publică este taxată cu 19%. Deşi asociaţiile din domeniu au făcut diferite demersuri pe långă autorităţi, situaţia a rămas neschimbată. Pe de o parte, este vorba de faptul că nu s-a acţionat la unison şi nu s-a discutat pe o singură voce, iar pe de alta, schimbarea la intervale scurte de timp a miniştrilor de resort a generat confuzie în mediul de afaceri. De aceea, pentru ca industria turistică romånească să contribuie cu o pondere mai consistentă la PIB este nevoie de o autoritate în subordinea primului-ministru, care să gåndească strategii pe termene mai lungi decåt un mandat.

Mihai Acatrinei este director general al Ramada Majestic