Tranzacţie-record cu un timbru românesc: ziarul flancat cu opt „Cap de bour“, vândut cu un milion de dolari. Se spune că valoarea unui timbru nu scade niciodată. Şi totuşi, marile „averi filatelice“ se fac şi se desfac în cadrul licitaţiilor specializate şi sunt… dependente de modă.
Pare ciudat să spui că valoarea unei mărci poştale, a cărei menire principală este să însoţească spre destinaţiile dorite corespondenţa, este dependentă de modă, ca stilul vestimentar, impus de creatori celebri. Şi totuşi, istoria mondială şi chiar cea naţională dovedesc cu prisosinţă acest lucru, chiar dacă moda la timbre ţine ceva mai mult decât cea la haine. „De exemplu, acum 30-40 de ani, erau foarte apreciate mărcile poştale cu tematică pictură sau cosmos. Se tranzacţionau foarte bine. Acum moda acestor tematici a trecut iar valoarea timbrelor respective a scăzut“, spune Cristian Scăiceanu, director adjunct al Muzeului Filatelic Naţional. Acesta precizează că acum sunt la modă, deci mai scumpe, timbrele cu tematică Europa, faună (în special fluturi) sau cele cu holograme.
Pe plan naţional, în perioada comunistă toate mărcile care ilustrau participarea României la războiul antisovietic precum şi mărcile cu subiect legionar au fost interzise. Ele circulau, cu mari riscuri, pe piaţa filatelică şi erau bine apreciate valoric, pentru că erau disponibile în cantităţi mici, din cauza riscurilor la care se expuneau atât vânzătorii, cât şi cumpărătorii. Azi situaţia s-a schimbat, ele nu mai sunt interzise, se pot găsi relativ uşor şi valoarea lor a scăzut.
Interesul existent, la un moment dat, pentru o marcă poştală influenţează cel mai mult valoarea acesteia. „În România comunistă, mărcile poştale au fost considerate o investiţie. După 1990 însă, toţi s-au grăbit să-şi vândă mărcile, s-a produs o presiune pe piaţă şi valoarea lor a scăzut considerabil. Pentru mărcile din anii 1965 -1990, rareori se obţine 10% din valoarea înscrisă în Lista de Preţuri a mărcilor poştale româneşti“, spune Scăiceanu.
Un Cap de Bour ajunge şi la 100.000 de euro
Valoarea unor timbre filatelice nu mai este dictată însă de „modă“ sau de interesul colecţionarilor la un moment dat. Cele mai rare şi apreciate mărci poştale româneşti sunt vestitele timbre Cap de Bour, tipărite la Atelia Timbrului din Iaşi în 1858. Anul viitor, când se vor împlini 140 de ani de la emiterea acestor mărci faimoase, se va organiza la Bucureşti o mare expoziţie filatelică mondială, prima de acest gen în România. Mărcile din prima emisiune Cap de Bour, cu valorile nominale de 27, 54, 81 şi 108 parale, au valori cuprinse între 5.000 şi 100.000 de euro, în funcţie de calitate, ştampilat sau neştampilat, dacă este sau nu pe scrisoare etc.
Cea mai scumpă piesă filatelică românească este vestitul ziar Zimbrulu-Vulturulu, francat cu nu mai puţin de 8 mărci de 5 parale Porto Gazetei din a doua emisiune Cap de Bour. Acesta este şi obiectul uneia dintre cele mai mari tranzacţii din ultimii cinci ani, fiind vândut în decembrie anul trecut, la o licitaţie la Geneva, cu aproximativ un milion de dolari (inclusiv taxe). „Astfel de piese care se tranzacţionează foarte rar, o dată la 30-40 de ani, precum şi piesele unice sau extrem de rare, formează o categorie aparte, a pieselor de amator. Preţul lor de vânzare este dat de interesul unei categorii restrânse de oameni care doresc să achiziţioneze această piesă şi de puterea financiară“, precizează Scăiceanu. Preţul de amator poate fi foarte diferit de preţul din catalog, pentru că astfel de piese nu sunt standard, ele au multe caracteristici care le individualizează şi le fac mult mai scumpe.
«Varietăţile de tipar, rebuturi pentru administraţiile poştale, pentru filatelişti sunt piese interesante şi multiplică valoarea mărcilor de 10 sau 100 de ori.»
Cristian Scăiceanu, director adjunct al Muzeului Filatelic Naţional
