Fardurile propagandei guvernamentale nu au pacalit pe nimeni la Bruxelles. Statul roman se face doar ca renunta la a se baga acolo unde, daca e economie de piata, nu are ce cauta, in contractele comerciale private, spre exemplu. Fapt care, la prima vedere, nu-i ingrijoreaza decat pe specialistii in drept, nu si pe oamenii de afaceri.
Legea disciplinei contractuale, lansata ca arma mortala in lupta impotriva blocajului financiar, reuseste, in anul de gratie 2003, sa dea frisoane tuturor celor care, intr-un fel sau altul, ajung sa fie parti in contractele comerciale. Disimulata de scopul nobil care este disciplinarea agentilor economici rau-platnici este mai degraba intentia de a controla afacerile private.
„Capital” a semnalat, in momentul publicarii Legii nr. 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei contractuale, efectul pervers al acesteia. Simona Retevoescu, avocat la Cabinetele asociate de avocati Georgescu, Nemoianu si Salcianu in colaborare cu KPMG Romania, mentiona ca legea incalca flagrant principiul libertatii contractuale.
Economie de piata inseamna, printre altele, libertatea oricui de a incheia orice contract, cu orice partener, stabilind ce clauze doreste. Cum Romania este tara formelor fara fond, economia de piata functionala construita prin adoptarea acquis-ului comunitar in domeniu nu are nici o legatura cu cea din Germania sau Anglia.
Legea nr. 469/2002 este cea mai buna dovada. Ea vine si dicteaza continutul contractelor comerciale, obligand inscrierea obligatiilor partilor, conditiilor de livrare, conditiilor de calitate, termenelor, modalitatilor de plata sau de garantare a creditului, instrumentelor de plata, consolidarii pretului in conditiile inflatiei si devalorizarii, riscului contractual etc. „Aceste dispozitii incalca in mod flagrant principiul libertatii de vointa a partilor, singurele chemate sa determine continutul raportului juridic, drepturile si obligatiile lor contractuale”, afirma si Ioan Terta, avocat in Baroul Brasov, in „Consideratii privind disciplina contractuala”.
Mediul de afaceri nu percepe insa ca fiind la fel de grav atentatul la libertatea contractuala. Pentru Mihai Ionescu, director executiv al Asociatiei Nationale a Importatorilor si Exportatorilor, „Clauzele obligatorii prevazute de lege sunt de bun-simt si nu sunt limitative. Contractul mai poate contine orice altceva, iar membrii asociatiei pe care o conduc nu mi-au semnalat probleme in aceasta directie”.