Slăbiciunea post-COVID-19 a super-puterilor

Cele două superputeri, SUA și China, ies din faza acută a pandemiei de coronavirus cu pierderi însemnate. Lupta împotriva COVID-19 a demonstrat principalele slăbiciuni ale celor doi lideri ai dezvoltării mondiale: contradicțiile interne din SUA, pe de o parte, și neîncrederea multor țări în China, pe de altă parte.

Testul virusului l-au trecut cel mai bine statele care nu sunt preocupate să-și dovedească în permanență caracterul excepțional, ci se concentrează pe crearea condițiilor de securitate și de confort pentru proprii cetățeni: Germania, Japonia, Coreea de Sud, Australia, precum și unele state mici din Europa și Asia de Sud-Est. Chezășia succesului acestora l-a constituit combinația a patru factori:

• caracterul responsabil și transparența puterii de stat;
• conștiința și caracterul organizat al cetățenilor;
• baza științifică și tehnică inovativă;
• sistemul exclusiv de ocrotire a sănătății, bazat pe medicina demonstrativă.

Cele trei particularități pe care le are America nu i-au permis acesteia să facă față crizei în mod eficient.

În primul rând, este vorba de segmentul „lumii a treia” din societatea americană: în situația cea mai vulnerabilă s-au aflat păturile needucate ale populației cu venituri mici, cu o stare proastă de sănătate și incapacitatea de a lucra de la distanță. Inegalitatea economică este impusă problemelor rasiale insurmontabile. De exemplu, în statele Michigan și Missouri, 40% dintre cei decedați din cauza COVID-19 sunt afro-americani. Totodată, procentul acestora în populație este de 12-14%. În Wisconsin – 32 și, respectiv, 7%. Evenimentele tragice de la Minneapolis și tulburările masive care le-au urmat în multe orașe au demonstrat încă o dată gravitatea problemelor rasiale și sociale.

În al doilea rând, este vorba de individualismul și neîncrederea față de instituțiile publice. Coaforii care și-au deschis saloanele în ciuda interdicțiilor autorităților au devenit eroi naționali în spiritul vechilor filme de la Hollywood, care glorificau libertatea și independența americanilor în „Vestul Sălbatic”.

În al treilea rând, este vorba de polarizarea politică extremă care conduce la faptul că toate eforturile elitei au ca obiectiv criticarea acțiunilor oponenților politici dintr-un alt partid, și nu găsirea de soluții la nivel național în condițiile unei crize acute. Rezultatul este cunoscut: cel mai mare număr de bolnavi (1,8 milioane) și de morți (peste 100 de mii) din lume.

China face mult mai bine față coronavirusului: 83.000 de bolnavi și mai puțin de 5.000 de morți. Principala problemă a Chinei a constituit-o neîncrederea manifestată față de Beijing în multe părți ale lumii, mai ales de vecinii asiatic și în Occident.

De aici suspiciunile de implicare a laboratorului din Wuhan în răspândirea virusului, acuzațiile de tăinuire a informațiilor, atenția manifestată de mass-media occidentală în ceea ce privește informațiile referitoare la hărțuirea specialiștilor și a activiștilor care exprimă opinii diferite de linia partidului. 84% dintre americani nu au încredere în datele referitoare la COVID-19 furnizate de Guvernul R.P.Chineze.

Răspunsuri convingătoare în ceea ce privește deficitul de încredere și acuzațiile de manipulare și tăinuire a informațiilor sunt posibile numai din țările în care există libertatea de exprimare, mass-media independente și organizații non-profit, iar în China toate aceste lucruri nu există.

Pentru Rusia este un lucru obișnuit să se măsoare în raport cu superputerile lumii. Între timp, pandemia a accelerat dispariția conceptelor în sine de „superputere” și de „mare putere”. Cu ajutorul măsurilor tehnocrate în lupta împotriva răspândirii virusului, în Rusia s-a reușit să se evite ce-i mai rău. Însă pentru a răspunde în mod adecvat la noile amenințări din viitor, trebuie să se înțeleagă care țări au o rezervă solidă de rezistență, care dau dovadă de stabilitate pe timp de criză, care se bucură de încredere la nivel mondial și modul în care au realizat acestea acest lucru.