Unul dintre cele mai puternice momente pentru Simona Halep a fost participarea la festivitatea de retragere a lui Rafael Nadal, la Roland Garros, unde Simona a mărturisit că a plâns pentru prima dată de când a renunțat la competiții. A trăit acel moment ca o reflectare a propriei opriri din activitate, iar conexiunea emoțională cu retragerea marelui campion spaniol a fost profundă.
Retragerea din tenis a fost ca o eliberare pentru Simona Halep
Fostul lider WTA a dezvăluit că retragerea din tenis a însemnat pentru ea o eliberare, o detașare de presiunea antrenamentelor intense și a competiției permanente. Deși nu simte un gol interior, a resimțit fizic această trecere – corpul nu mai are același ritm, iar reacțiile fizice au fost vizibile.
„Am plâns pentru prima dată, da. Chiar a fost un sentiment greu, că totuși a fost o viață pentru el de neîntâlnit, cu 14 trofee la Roland Garros și cumva fiecare sportiv care a avut o viață oarecum asemănătoare, cum sunt și eu, și alții, simțim că se rupe ceva și chiar am trăit cumva oprirea mea și cu oprirea lui, ceva de genul acesta. Nu îmi doresc o festivitate asemănătoare. Va fi la anul, organizată și plănuită. Nu știu cum va fi, dar sper să fie plăcută. Eu nu voiam să fac nici la anul. Dar am fost convinsă, pentru că trebuie să sărbătoresc cariera mea și le dau dreptate. Dar parcă acum, în momentul de față, n-aș mai vrea să trec prin emoțiile respective pentru că sunt epuizante și nu știu cum o să fac față”, a declarat Halep pentru GSP.
A jucat ocazional, de exemplu un meci amical cu Horia Tecău, însă s-a confruntat imediat cu dureri și bătături. Simona recunoaște că nu simte un dor constant față de tenis, însă turneul de la Wimbledon i-a trezit un dor temporar de joc.
Momentul pe care ar vrea să-l retrăiască ar fi acela în care s-a cântat imnul României pe arena de la Roland Garros
Privind înapoi la cariera ei, Halep a spus că momentul pe care ar vrea să-l retrăiască ar fi acela în care s-a cântat imnul României pe arena de la Roland Garros, un gest rar întâlnit în tenis, dar care a marcat-o profund. Dacă ar avea ocazia să rejoue un singur meci, acela ar fi finala de la Wimbledon, considerat de ea un meci perfect din toate punctele de vedere.
„Am început să mă mai uit la tenis, chiar la Wimbledon Prima dată când am zis că mi-e dor de tenis și aș mai vrea să joc a fost când a început Wimbledon-ul. E un turneu special pentru mine și e și frumos cu totul. Dar în rest nu m-am uitat foarte mult, recunosc. Nu mă atrage, nici înainte nu mă uitam și nici acum. (n.red. Dacă ar fi să retrăiești un moment din sport care ar fi?) Imnul de la Roland Garros, când a cântat toată tribuna. La tenis nu întâlnești așa ceva și chiar dacă am câștigat mai multe turnee, nu s-a cântat imnul. A fost singura dată pe o arenă atât de mare și tot publicul să cânte imnul. Acela e momentul pe care aș vrea să-l retrăiesc”, a mai spus ea.
În ceea ce privește organizarea unui eveniment de retragere oficial, Simona a afirmat că nu își dorea o festivitate asemănătoare cu cea a lui Nadal, însă a fost convinsă că trebuie să-și sărbătorească cariera. Deși ideea o emoționează și o epuizează, acceptă că este un pas necesar și așteaptă ca această celebrare să fie plăcută.
„Am mai jucat de două ori în ultimele luni. Am jucat cu Horia Tecău vreo oră și am făcut o bășică de toată frumusețea. Îmi lipsește tenisul, dar mi-e bine și fără el. Nu simt că m-am lăsat de foarte mult timp ca joc, ca feeling, dar fizic se simte, adică picioarele, deplasarea nu mai sunt acolo unde trebuie să fie.
Pentru mine retragerea a fost o eliberare, a fost o relaxare totală, am fost obosită, am avut o reacție corporală, m-am spuzit la buze foarte, foarte tare, cred că a fost și totul prea emoțional acolo, pe teren. Nu eram 100% pregătită să anunț retragerea, dar așa am simțit în timpul meciului, pentru că a fost prea greu ca să mă mai gândesc să continui și cam atât. Adică nu a fost un gol sau ceva, a fost o eliberare”, a conchis Halep.
