Odată cu trecerea de la epoca industrială la cea postindustrială, numită recent şi „economia bazată pe cunoaştere“, ideea de producţie şi-a modificat sensul radical, reducându-şi caracteristica „de masă“ în favoarea parametrizării. De la unicul „Model T“ al lui Henry Ford, am ajuns ca fiecare automobil să fie parametrizat în zeci şi sute de opţiuni pe gustul clientului. Gigantul Microsoft îşi defineşte domeniul drept „producţie de software“. Cu toate că, de ani buni, software-ul poate fi livrat direct prin internet, Microsoft a preferat să îşi trimită produsele standardizate sau parametrizate („customized“) în cutii de carton colorate în magazine. Există şi „servicii de software“. Însă, acestea se referă fie la comanda unui client de a informatiza o companie anume (ex. Entreprise Resources Planning e un produs, însă implementarea devine serviciu), fie la externalizarea („outsourcing“) unor operaţiuni către firme din ţări cu forţă de muncă ieftină, ce nu sunt în stare să producă un soft apt pentru protecţie intelectuală şi vânzare sub marca proprie.

Ţările dezvoltate au aceeaşi concepţie referitoare la producţia de software şi o încurajează cu cele mai bune politici industriale posibile. România a ales o altă cale. Toate activităţile de producţie finanţabile prin fonduri nerambursabile din anii recenţi au fost definite numai pe baza existenţei unui produs final „bun de pipăit“, fie acesta şi dopul de plută realizat în regim artizanal. Grav este însă faptul că se alege acelaşi drum şi cu fondurile structurale ale UE!
Conform Documentului-Cadru al POS Creşterea Competitivităţii Economice (CCE), în cadrul Axei 1, Măsura 1.1.a) Investiţii Tangibile şi Intangibile este deschisă numai activităţilor de industrie prelucrătoare. Industria SOFTWARE, cu CAEN din gama Cercetare-Dezvoltare, apare eligibilă numai la măsurile de interes mult mai redus – b) Standarde internaţionale şi c) Accesul la Pieţe noi şi Internaţionalizare. Software-ul va beneficia de fonduri foarte generoase prin Axa 3, dar acolo vor fi finanţate numai firmele NON-software ce pot apela la firme IT pentru informatizare. România trebuie să recupereze un decalaj imens în această privinţă: conform IDC, cheltuielile IT reprezentau numai 1,2% din PIB-ul României, comparativ cu media mondială de 2,5%, iar baza de raportare PIB ne este net nefavorabilă.

Menţionând că am şi un interes privat – clienţi din industria software care doresc finanţări UE cât mai favorabile consider că industria Software este un element esenţial de producţie pentru orice ţară care se străduieşte să depăşească economia industrială a secolului trecut şi recomand Ministerului Economiei şi Finanţelor să revizuiască POS CCE înainte de publicarea Ghidurilor.


Radu Limpede este preşedinte Junior Chamber International România şi partener Initial Advisory

Te-ar putea interesa și: