1) Statele membre ale zonei euro trebuie să fie de acord cu privire la necesitatea unui nou tratat care să înfiinţeze un minister de finanţe comun în timp util. Ele vor trebui să recurgă la Banca Centrală Europeană pentru a coopera cu Fondul european de Stabilitate financiară (FESF), BCE urmând să furnizeze lichidităţi, iar Fondul să accepte riscurile de solvabilitate.

2) În acest caz, FESF va fi folosit pentru a prelua obligaţiunile Greciei, deţinute de BCE şi de către Fondul Monetar Internaţional. Acest lucru va restabili cooperarea între BCE şi guvernele din zona euro şi va permite o reducere voluntară şi semnificativă a datoriilor Greciei, cu ajutorul FESF.

3) FESF va fi apoi utilizat pentru garantarea sistemului bancar şi nu a obligaţiunilor statelor. Recapitalizarea este amânată, însă ea va fi realizată în continuare la nivelul statelor atunci când va fi cazul. Acest lucru este în conformitate cu poziţia germană şi mai util pentru Franţa decât o recapitalizare imediată.

4) În schimbul garanţiei, marile băncile vor trebui să respecte instrucţiunile BCE, care acţionează în numele guvernelor. Cei care refuză nu vor mai beneficia de facilitatea ‘discount window’ (program de creditare de urgenţă) a BCE.

5) BCE va oferi instrucţiuni băncilor pentru a menţine liniile de creditare şi portofoliile de credite în timp ce va stabili inspectori pentru a controla riscurile pe care băncile şi le iau pe cont propriu. Astfel, se elimină una dintre sursele principale ale crizei actuale a creditelor şi sunt reasigurate pieţele financiare.

6) Pentru a rezolva cealaltă problema majoră – incapacitatea unor guverne de a împrumuta la rate ale dobânzii rezonabile – BCE va trebui să reducă dobânda de refinanţare, să încurajeze aceste guverne să emită certificate de trezorerie şi să stimuleze băncile să îşi păstreze lichidităţile sub forma acestor certificate în loc de depozite la BCE. […] Astfel, se va permite unor ţări precum Italia să împrumute pe termen scurt, la costuri foarte reduse, în timp ce BCE nu va credita guverne şi nu va tipări bani. Ţările creditoare pot impune în mod indirect disciplina Italiei, controlând cât de mult se poate împrumuta Roma în acest fel.

7) Pieţele vor fi impresionate de faptul că autorităţile sunt unite şi au fonduri suficiente la dispoziţia lor. În curând Italia va putea să împrumute de pe piaţă la preţuri rezonabile. Băncile vor putea fi recapitalizate, iar statele din zona euro vor putea conveni asupra unei politici fiscale comune într-o atmosferă mai calmă.

SURSA: Agerpres