Asigurarile date de autoritati in diferite ocazii festive despre implicarea si sprijinirea crearii unei industrii turistice solide se transforma in simple povesti de adormit copiii pentru cei care stiu ca pe teren este jale. Un exemplu edificator in acest sens este Hotelul Teleferic, din Poiana Brasov, la a carui decadere turistii sunt martori de noua ani. Fara Consiliu de Administratie, cu actionari pe care nu i-a vazut nimeni la fata, activul sta sa se darame sub acoperisul refacut in urma cu patru ani, singurul care ar putea fi numit „nou”.
Condamnat la functia de director
Unitatea, care in anii ‘70 marca un varf in materie de constructie hoteliera, este in acest moment aproape o ruina, dar una pazita zi si noapte de patru paznici si „administrata” de un director, un gestionar si un contabil.
Acestia formeaza, de fapt, intregul personal al hotelului. Paznicii sunt platiti de societatea Poiana Brasov, dar situatia este mai complicata in cazul celor trei „TESA”, intrucat ei nu si-au luat salariile din ianuarie, ceea ce inseamna ca fac munca voluntara de cinci luni.
Vasile Suteica este director executiv, functie pe care, oricat ar parea de bizar, o ocupa din obligatie. Cu alte cuvinte, este condamnat sa o indeplineasca, atata vreme cat nu are posibilitatea legala de a scapa de ea.
Suteica incearca de mai mult timp sa demisioneze, insa nu are cui sa inainteze demisia sa, intrucat societatea care detine hotelul, Poiana Teleferic, nu are Consiliu de Administratie, ultimul care a fost ales de AGA dizolvandu-se de la sine, inca din 1998. „M-am dus la fostul presedinte al CA, care a demisionat mai demult, iar acum lucreaza in alta parte, i-am spus ca eu tot pe el il consider seful meu si l-am anuntat ca demisionez. Problema este ca el pe mine nu ma considera subaltern, asa ca nu m-a luat in seama”. Directorul ar fi vrut sa plece pur si simplu, dar acest lucru ar fi fost imposibil, de vreme ce are in gestiune tot ce a mai ramas din faimosul hotel. „Trebuie sa predau cuiva toate bunurile din jur, daca plec si se intampla ceva, eu raspund”, spune cu necaz Vasile Suteica. O alta solutie ar fi fost sa se pensioneze, dar nici pe aceasta nu a putut sa o puna in aplicare, deoarece societatea nu a mai platit de doi ani contributiile la Asigurarile Sociale, asa ca ar fi pierdut acesti ultimi ani de vechime la calculul pensiei.
In incercarea disperata de a scapa de aceasta functie, Suteica le-a scris actionarilor pe care i-a gasit inscrisi la Registrul Comertului, rugandu-i sa se prezinte la AGA in 14 iunie, in cadrul careia sa se dezbata situatia societatii si a hotelului. In mod normal, AGA unei societati nu poate fi convocata de un director, „dar ce era sa fac, de vreme ce nimeni nu se gandeste la asta, iar CA nu exista? Am depus la finante bilantul contabil pe anul trecut, pe care mi l-a facut o cunostinta, cu saru’mana, si l-am semnat eu. Cei de la fisc mi-au comunicat ca nu-l pun la socoteala, pentru ca nu e aprobat de AGA, dar eu de unde sa fac AGA?”, explica directorul.
In mod absolut surprinzator, reprezentantii actionarilor au raspuns la convocarea disperata, dar sedinta nu s-a desfasurat, urmand sa fie organizata o alta, in termen de 40 de zile.
Daca am precizat ca cele trei persoane care se ocupa de administrare nu si-au primit salariile, nu inseamna ca pana acum erau platite de cineva. Dimpotriva, remuneratiile proveneau din vanzarea materialelor de constructii si a bunurilor ramase prin hotel. Adica mai vindeau cate ceva, cat sa-si scoata salariile, dar acum nici de vandut nu prea mai este.
Hotelul nu mai are apa, nici energie electrica
In afara unor comode, birouri, vitrine, a unor canapele si scaune ponosite, pe care Vasile Suteica le prezinta de parca ar fi prea greu de pretuit, nu mai e mare lucru. Cea mai pretioasa mobila ramasa de vanzare este aceea din dormitorul pe care obisnuia sa-l utilizeze fiul fostului dictator, Nicu, despre care se spune ca a petrecut cateva revelioane in hotel. Mobilierul alb cu mici aplicatii aurii in colturi, a facut cu siguranta furori in urma cu 30 de ani. Acum este crapat, pe alocuri vopseaua este cojita, iar usile sifonierului au nevoie de reparatii serioase, „dar l-am putea vinde cu 6 milioane de lei si un tamplar bun ar scoate o mobila de cel putin 30 de milioane de lei”, apreciaza Suteica, de aceasta data in calitate de vanzator.
Din cauza datoriilor, Hotelul Teleferic a fost debransat de la toate utilitatile. Energie electrica nu este in mod oficial, dar cele vreo doua becuri existente functioneaza cu electricitatea obtinuta in urma unei intelegeri cu lucratorii de pe un santier din apropiere. Pentru ca nu exista apa, seful unitatii a fost amendat de Pompieri cu sase milioane de lei, acestia constatand ca, in cazul unui incendiu, nu exista posibilitati de interventie. Toata apa de care dispune hotelul e de ploaie si a fost inmagazinata intr-un butoi. Telefoanele mai functioneaza inca, insa doar se pot primi apeluri. RomTelecom a trimis recent o instiintare in care se spune ca, daca nu se plateste macar abonamentul lunar, linia se suspenda. Ca sa faca rost de bani pentru abonamentul telefonic, personalul incearca sa vanda un dulap de fier…
Conform celor consemnate in Registrul Comertului, hotelul apartine in prezent societatilor: Poiana Brasov – 40%, TAC Turism – 3,75%, Vila Consid Calarasi – 3,44%, Vila Consid Bucuresti – 1,23% si altor trei persoane fizice, respectiv Turcu Nicolae – 20%, Campeanu Cornel – 20% si Mocuta Vasilica – 11,58%. Ultimii trei detin pachetul majoritar de actiuni, care a fost detinut de Cibela Group pana anul trecut. Viorel Popa, presedintele Cibela, a transferat intr-un mod ingenios actiunile celor trei persoane, care sunt oamenii sai de incredere, pentru a scapa de AVAB. Agentia pusese sechestru pe partile detinute de Popa in aprilie anul trecut, incercand sa recupereze astfel creditele neperformante contractate de cunoscutul om de afaceri, care este acum subiectul mai multor cercetari penale.
Desi a detinut pachetul majoritar de actiuni, Cibela nu a varsat capitalul social decat pentru 10% din capitalul social subscris. Aceasta inseamna ca statul ar trebui sa reintre in posesia hotelului, care ii apartine in fapt. Reparatiile hotelului au demarat in 1991, cand s-a realizat prima asociere in participatiune cu o societate egipteana. Investitorul nu a avut bani sa continue lucrarile, ca de altfel nici cei care au devenit ulterior actionari.
Lucrarile au fost sistate in 1996, dupa ce fusese distrusa intreaga constructie. In cinci ani s-a reusit doar inlocuirea acoperisului, refacerea instalatiei electrice in Corpul B, tencuiala partiala si instalarea tamplariei de aluminiu. De putina vreme, unul dintre actionari, Poiana Brasov, a inceput sa faca demersuri pentru recuperarea bunului, incercand sa obtina in instanta anularea contractelor de cesiune incheiate cu Cibela Group.
Stirile de ultima ora arata faptul ca un alt actionar, TAC Turism, societate care ii reprezinta pe fratii Paunescu, ar fi interesata de preluarea acestui obiectiv turistic.