Haideți să luăm două știri la întâmplare. Prima, din care aflăm că haosul de la Piața Sudului se mai prelungește doi ani, e din 3 decembrie, și continuă precizând că peste 27 de zile trebuia dat în funcțiune respectivul pasaj, dar acest lucru nu se va întâmpla, pentru că cei care au lucrat la calea rutieră au intrat peste tunelul de metrou. A doua, din 3 februarie, arată că structura de rezistență a viitoarei magistrale de metrou M5 este gata în proporție de 80%, exact ca în urmă cu două luni. Între timp constructorii au fost nevoiți să repare stricăciunile provocate de surparea pământului în zona Eroilor.

Întrebarea care îmi vine imediat în minte când parcurg aceste două informații este: De ce se apucă unii de ceva la care nu se pricep? Dar o chestiune mai importantă este oare cât costă timpul pierdut în trafic care este bani? Nu știți că așa zice englezul: Time is money? Administratorii de la noi de ce n-au nicio străbatere în această direcție?

Dacă e să parcurgem un alt articol din presă aflăm că Bucureștiul ocupă locul 5 într-un top mondial al orașelor cu cele mai mari probleme de trafic rutier. La o călătorie medie de 30 de minute cu mașina prin oraș se înregistrează 103 ore de întârziere într-un an. Adică, se pierd 4 zile de concediu sau 13 de muncă ori de somn. Bucureștiul e întrecut doar de Istanbul, Mexico, Moscova și St. Petersburg. Însă cele două obstacole semnalate la începutul articolului nu sunt singurele ce apar în calea celor care doresc să ajungă la muncă pentru că bucureştenilor le e îngrădită circulaţia şi de maşinile de gunoi care ar trebui să lucreze noaptea sau de frecventele reparaţii la ţevile de gaz sau de apă. Ce să mai vorbim de lucrul la liniile de tramvai?

În Pantelimon se reabilitează. Oare de ce, când pe dedesubt o să treacă metroul? Pentru ca pe sus să meargă pensionarii gratuit, iar prin subteran salariații?! Și apropo, sus în deal, la Cotroceni, unde-i mereu aglomerat, s-ar putea face un pasaj ca să se circule în ambele direcții, simultan. Fiindcă într-un oraș plasat pe locul 5 în topul înghesuielii e important să se meargă continuu.

Nu pe unele străzi să se aștepte ca la bariera de tren. Asta cu mențiunea că trenul ajunge zilnic la 8:30 în Gara Obor. Pentru că Bucureștiul – capitală UE – n-are doar intersecții ca niște treceri cu trenul și mașini ce strâng gunoiul la ore de vârf în loc s-o facă noaptea, ci și o cale ferată cu barieră într-o zonă semicentrală. În fine, construcţia Pasajului Basarab a durat de trei ori mai mult decât cea a Pasajului Mărăşeşti, pe timpul lui Ceauşescu. Și ne întoarcem din nou la zicala britanică.

Haideți să ne oprim însă din enumerare, fiindcă ne-ar trebui un spațiu editorial dublu ca să epuizăm exemplele, și să tragem concluziile. Dacă autorităţile demarează proiecte fără să ştie cât costă, şi cât durează, înseamnă că fac doar calcule politice. Şi atunci, aflând de unde provine problema, avem explicaţia pentru lipsa de bun-simţ cu care sunt trataţi cei care îşi pierd timpul în trafic, pentru că asta e principala însuşire a politicienilor. Da, dar dacă am identificat cauza nu înseamnă că nu trebuie tras la răspundere cel ce inițiază construcţii pentru care nu e pregătit şi singurul lucru pe care reuşeste să-l facă, o bună bucată de timp, e să încurce lumea.

 

Mai multe articole scrise de Ionuț Bălan puteți citi pe pe bloguluibalan.ro