Performanţele învăţământului academic sunt puse la îndoială şi de către studenţi, şi de către angajatori. Autoritatea responsabilă, ARACIS, s-a achitat doar formal de obligaţia de a asigura calitatea sistemului.
Raţiunea pentru care, în 2006, s-a creat Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS) încă nu este clară. După atâţia ani, conducerea ARACIS continuă să reînnoiască aceleaşi promisiuni cu privire la evaluarea programelor de studii şi clasificarea instituţiilor de învăţământ superior. Recent, preşedintele Consiliului ARACIS, Ioan Curtu, a avansat un nou termen de evaluare a facultăţilor: toamna anului 2010. Dacă vor fi bani!
Deşi legea obligă Agenţia ca, la fiecare trei ani, să efectueze analize de sistem asupra calităţii învăţământului superior din România, singurul studiu este cel finalizat recent de Mott MacDonald din Marea Britanie şi Educaţia 2000+ din România. Rezultatele înregistrate în cele patru domenii de studii supuse cercetării – Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei, Drept, Inginerie Mecanică, Ştiinţele Comunicării – nu sunt onorante pentru eforturile pe care ar fi trebuit să le depună ARACIS pentru instituirea calităţii. 36% dintre absolvenţii chestionaţi în cadrul proiectului „Adaptarea activă a educaţiei univeristare la cerinţele pieţei muncii“ afirmă că „diploma este utilă doar pentru că îmi permite să obţin un loc de muncă mai uşor“, 10% consideră că „diploma obţinută la absolvirea studiilor nu valorează nici cât hârtia pe care a fost tipărită“, iar 8% declară că dacă ar fi să o ia de la capăt nu ar mai urma cursurile unei facultăţi. Majoritatea absolvenţilor sunt nemulţumiţi de modul în care i-a pregătit facultatea pentru tranziţia către piaţa muncii. Mai puţin de jumătate spun că orientarea profesională de care au beneficiat în facultate a fost, adeseori, exclusiv formală. Legătura dintre facultate şi piaţa muncii este slabă, iar oportunităţile de a învăţa prin aplicarea cunoştinţelor dobândite în situaţii concrete sunt rare. Stagiile de practică se dovedesc a fi instrumente învechite, nefuncţionale, aflate deseori la periferia preocupărilor corpului didactic, dar şi ale studenţilor. Aplicativitatea practică a cursurilor este pusă sub semnul întrebării de jumătate dintre absolvenţii chestionaţi.
Responsabilitatea este pasată de la unii la alţii
Majoritatea angajatorilor intervievaţi descriu universităţile ca fiind instituţii închise, conservatoare, neracordate la cerinţele şi dinamica pieţei muncii. Cu excepţia domeniului Inginerie Mecanică, opinia majoritară este mai degrabă nesatisfăcătoare cu privire la competenţele pe care le deţin absolvenţii. Angajatorii reclamă capacitatea redusă a absolvenţilor de a transpune în practică cunoştinţele dobândite. De ce s-a ajuns la aceste aprecieri după atâţia ani de reformă şi investiţii în creşterea calităţii învăţământului universitar? Experţii care au efectuat cercetarea arată cu degetul spre ARACIS, care s-a achitat doar aparent de obligaţii. Multe standarde şi mulţi indicatori de performanţă au caracter formal, prin faptul că implică bifarea prin da sau nu, cu caracter constatativ, a prezenţei anumitor documente la dosarele facultăţilor evaluate. Din standardele şi indicatorii de performanţă lipsesc modalităţi de evaluare calitativă, cum ar fi asistenţa la ore, discuţiile cu corpul profesoral, studenţii, alumnii şi angajaţii. Durata vizitelor de evaluare ale experţilor ARACIS este prea scurtă şi nu permite analiza detaliată a rapoartelor de autoevaluare ale facultăţilor, iar evaluarea cadrelor didactice nu se face pe criterii specifice fiecărui domeniu de studii, ci numai după criterii formale.
La rândul lor, cadrele didactice pasează studenţilor responsabilitatea asupra calităţii procesului de învăţământ. În 2007, aproximativ un sfert dintre studenţi aveau un loc de muncă încă din timpul facultăţii. În 2008 cifra lor se dublase. În aceste condiţii, frecventarea cursurilor a devenit din ce în ce mai rară.
Profesorii tind şi ei să aibă alte îndeletniciri, astfel încât cursurile se transformă într-un loc al micului compromis: orele sunt mai scurte, uneori nu se ţin deloc, absenţele sunt tolerate de ambele părţi. Cercul vicios este întreţinut şi de angajatori. Imaginea negativă pe care aceştia o au asupra legăturii dintre ce se învaţă în facultate şi viaţa reală îi face să prefere absolvenţi care au deja experienţă în muncă.
Drept
– 48 de facultăţi de drept (18 de stat şi 30 private).
– 10.000 de absolvenţi anual.
– 48% dintre absolvenţi consideră că nu au obţinut în timpul facultăţii abilităţile şi competenţele necesare la locul de muncă.
– 60% dintre absolvenţi consideră că problemele practice cu care se confruntă la locul de muncă nu au fost abordate în cursurile pe care le-au urmat.
– 55% dintre absolvenţi au mai multe dificultăţi în a găsi un loc de muncă. Marea majoritate nu ajung să profeseze efectiv în domeniul pentru care s-au pregătit.
Angajatorii sunt de părere că situaţia este determinată de deprecierea învăţământului în acest domeniu, dar şi de lipsa de motivaţie a studenţilor.
Calculatoare şi Tehnologia Informaţiei (C&TI)
– 21 de universităţi în care funcţionează programe C&TI.
– 3.119 de studenţi înmatriculaţi în anul I de studii în 2009, dar se estimează că numai 1.762 vor absolvi în 2013.
– 61% dintre absolvenţi consideră că nu au obţinut în timpul facultăţii abilităţile şi competenţele necesare la locul de muncă.
– 60% dintre absolvenţi consideră că problemele practice cu care se confruntă la locul de muncă nu au fost abordate în cursurile pe care le-au urmat.
– 74% dintre absolvenţi îşi găsesc un loc de muncă uşor.
Cu toate acestea, doar 80% din cererea de pe piaţa muncii din România este acoperită în momentul actual.
Inginerie Mecanică
– 52 de programe de studii acreditate, dintr-un total de 64 existente.
– 20-30 de absolvenţi pe an în cadrul fiecărui program de studii.
– 66% dintre absolvenţi consideră că nu au obţinut în timpul facultăţii abilităţile şi competenţele necesare la locul de muncă.
– 34% dintre absolvenţi consideră că problemele practice cu care se confruntă la locul de muncă nu au fost abordate în cursurile pe care le-au urmat.
– 55% dintre absolvenţi întâmpină mai multe dificultăţi în a găsi atât un loc de muncă. Cererea pe piaţă a început, în ultima vreme, să crească puternic.
Mulţi absolvenţii declară că au ales facultatea din motive pragmatice: apropierea de casă, taxele mai mici sau siguranţa că vor intra pe locurile bugetate.
Ştiinţele Comunicării
– 50 de programe universitare de jurnalism, comunicare şi relaţii publice.
– 2.000 de absolvenţi pe an la nivel naţional.
– 55% dintre absolvenţi consideră că nu au obţinut în timpul facultăţii abilităţile şi competenţele necesare la locul de muncă.
– 60% dintre absolvenţi consideră că problemele practice cu care se confruntă la locul de muncă nu au fost abordate în cursurile pe care le-au urmat.
– 62% dintre absolvenţi îşi găsesc un loc de muncă destul de uşor, însă numai 46% se angajează la locul de muncă pe care şi-l doresc. Ei îşi schimbă jobul mai des decât absolvenţii din celelalte domenii.
Unii angajatori consideră că pregătirea absolvenţilor este nerelevantă şi adesea învechită în raport cu noile practici.
