Practica abuzivă a fiscului în rambursările de TVA către companiile nerezidente

Soluţionarea cererilor de rambursare a TVA depuse de companiile nerezidente, stabilite în alt stat membru UE, sunt tergiversate de autorităţile române, având un impact negativ asupra trezoreriei acestora

Mitel Spătaru, Tax Manager, Fin Expert Consulting

Persoanele impozabile nestabilite în România, dar stabilite în alt stat membru, care nu sunt înregistrate și nici obligate să se înregistreze în scopuri de TVA în România, pot beneficia de rambursarea TVA achitate pentru importuri și achiziții de bunuri/servicii, efectuate în România. Normele metodologice menționează că, pentru rambursarea TVA, persoana impozabilă care nu este stabilită în România adresează o cerere de rambursare pe cale electronică și o înaintează statului membru în care este stabilită, prin intermediul portalului electronic pus la dispoziție de către statul membru respectiv. Cererea trebuie să conțină informațiile standard prevăzute de legislație. Ulterior primirii cererii, autoritățile fiscale române comunică de îndată solicitantului, pe cale electronică, data la care s-a primit cererea.

Legislația prevede ca decizia de aprobare sau respingere să fie comunicată solicitantului în 4 luni, dacă nu sunt solicitate informații suplimentare.

Cu toate acestea, dacă autoritățile fiscale consideră că nu dețin toate informațiile pot cere, pe cale electronică, informații suplimentare, în special de la solicitant, dar și de la autoritățile fiscale din statul membru de stabilire, pe parcursul celor 4 luni. Informațiile solicitate trebuie furnizate în termen de o lună de la data la care solicitarea este primită. Decizia de aprobare sau de respingere trebuie comunicată de către autorități în termen de două luni de la de la data primirii informațiilor cerute sau de la data expirării termenului de o lună menționat anterior, dacă nu se primesc informațiile solicitate. Totuși, perioada de soluționare a cererii de rambursare privind totalitatea sumei solicitate sau o parte a acesteia, trebuie să fie întotdeauna de maximum 6 luni de la data primirii cererii de către statul membru de rambursare. Numai în cazul în care autoritățile solicită informații suplimentare, cererea se va soluționa în termen de 8 luni.

Ce se întâmplă în practică?

În marea majoritate a cazurilor, autoritățile solicită informații și/sau documente suplimentare cu privire la operațiunile pentru care se solicită rambursarea TVA, însă acestea iau deseori forma unor cereri în cadrul unor inspecții fiscale în toată regula, datorită complexității și exhaustivității cererilor. Înțelegem dreptul autorităților de a soluționa cererile în cunoștință de cauză și cu aplicarea corectă a tratamentului fiscal din perspectivă TVA. De aceea, majoritatea companiilor nerezidente care depun cereri de rambursare, fac eforturi pentru a pregăti toate informațiile și/sau documentele în termen de o lună. Cu toate acestea, după primirea informațiilor, autoritățile intră în «silenzio stampa», având ca rezultat tergiversarea soluționării cererilor. În cele mai multe situații, deși termenul de 6 luni a fost cu mult depășit, autoritățile nu au emis decizia de aprobare sau respingere. Mai mult, am întâlnit cazuri în care a fost depășit cu mult și termenul maxim de 8 luni, fără a există o a doua cerere de informații suplimentare. Demersurile companiilor nerezidente de a depune adrese privind stadiul soluționării cererilor de rambursare sunt «taxate» de către autorități cu un răspuns sec de tipul: „dosarul este în lucru“. Pe de altă parte, din păcate, sunt și situații neplăcute în care autoritățile resping rambursarea TVA, fără a solicita informații și/sau documente suplimentare care ar proba dreptul solicitanților la rambursare.

Este evident că aceste aspecte au un impact negativ asupra trezoreriei companiilor nerezidente și ne permitem să constatăm că autoritățile au o practică abuzivă în ceea ce privește întârzierile în soluționarea cererilor de rambursare.

Legislația prevede dreptul solicitantului la dobânzi de întârziere, dacă este depășit termenul de rambursare a sumei aprobate prin emiterea deciziei, care este de 10 zile lucrătoare de la data expirării termenelor menționate anterior. În concluzie, poate un precedent în justiție ar fi de dorit pentru a stopa comportamentul autorităților cu privire la tergiversarea soluționării cererilor de rambursare depuse corect și în spiritul directivelor europene.