Spuneam saptamana trecuta despre cotatia EUR/USD: “De la nivelul suport din zona 1,1850-1,1860 pana la rezistenta din zona 1,2080, nu s-a oprit din drum. Poate ca rezistenta va tine si poate ca indicele preturilor de consum (IPC) si productia industriala se vor constitui intr-un pit-stop. Exista insa sanse sa nu se intample asa.




Cand IPC a inregistrat o crestere de numai 0,1% in febuarie, in scadere fata de 0,7% in ianuarie, iar productia industriala a crescut cu 0,7% (in linie cu asteptarile), investitorii cu pozitii Long pe EUR/USD au decis sa nu intre inca la pit-stop. Cotatia EUR/USD a spart imediat rezistenta si s-a oprit la numai cativa pips de 1,2200. Pana aici, nimic neobisnuit: datele nu indica o crestere agravanta a inflatiei, deci momentul in care FED va face prima pauza in ridicarea dobanzii pare aproape. Cotatia EUR/USD a incercat sa treaca peste pragul psihologic de 1,2200, dar fara succes. Interesanta a devenit partea a doua a saptamanii, cu ocazia discursului tinut de Ben Bernanke in fata unui club economic din New York. Domnia sa a mentionat ca actuala curba inversata a randamentelor instrumentelor de trezorerie (dobanda la doi ani mai mare decat cea de la cinci si 10 ani) nu reprezinta anticiparea unei recesiuni, ci o serie de fenomene cu totul aparte, care nu isi au neaparat originea in SUA.



Cu alte cuvinte, investitorii din celelalte continente au dat dovada de un apetit crescut fata de acest gen de instrumente de stat, cu precadere insa fata de cele americane. Fenomenul de aplatizare a curbei randamentelor este prezent si in Europa, dar curba nu este inversata. Un alt factor ar putea fi acela al anticiparii unei inflatii globale in scadere si a unei prime de risc deasemenea in scadere. Teoria spune ca o dobanda statistic mica la termen mediu si lung se constituie intr-un stimulent economic. Asta ar insemna ca dobanda pe termen scurt ar trebui crescuta, pentru a nu supraincinge economia si a genera astfel inflatie. Dar, de data asta, s-ar putea sa avem de-a face cu un alt fenomen: excesul de economisire global (care a dus la apetitul pentru investitii financiare din anii recenti) are ca o consecinta diminuarea (prin comparatie) a investitiilor orientate spre productie.



Se prea poate astfel ca ritmul de crestere economica globala sa nu ajunga la cotele de la sfarsitul anilor ‘90, la fel si nivelul global al inflatiei. Investitorii au extras numai prima parte din intreg discursul si au lichidat o parte din pozitiile Short pe dolar. Sigur, vom avea peste o saptamana o dobanda de 4,75% la dolar si pesemne ca ea va ajunge la 5% in mai sau, cel tarziu, in iunie. Dar apoi…



sursa: www.wbs.ro