Unii spun că, în Canada, cadrele universitare nu ies la pensie niciodată, iar acest lucru a fost valabil și pentru Christine Overall.

„Filosofia este una dintre marile iubiri ale vieții mele, așa că nu am renunțat la ea”, spune ea. „Încă scriu și fac cercetări, dar activitatea mea nu este la fel de mare ca înainte, parțial pentru că o mare parte din timpul și energia mea sunt direcționate spre îngrijirea soțului meu, Ted, care suferă de demență cu corpi Lewy și parkinson”, spune ea într-un articol publicat de theglobeandmail.

„M-am pensionat la sfârșitul anului 2016, la vârsta de 66 de ani, după o carieră în mediul academic”, spune Christine Overall, în vârstă de 76 de ani, din Ottawa, în cea mai recentă ediție a ziarului.

„Am fost profesoară de filosofie la Universitatea Queen’s din Kingston. Predarea și gestionarea birocrației academice deveneau stresante și voiam să petrec mai mult timp cu copiii și nepoții mei”, povestește ea.

Cuplul a avut o viziune asupra pensionării: aceea de a continua ceea ce făceau înainte de pensionare, adăugând acum călătoriile.

„Eu continuam să scriu, iar el continua să se implice în artă, în special prin voluntariat la diverse organizații artistice. Din păcate, sănătatea lui a început să se deterioreze, iar călătoriile nu mai sunt posibile”, spune ea.

Oamenii își fac griji pentru pensie

În martie 2024, cuplul s-a mutat din apartamentul lor din Kingston într-o casă de bătrâni din Ottawa, astfel încât ea să poată primi sprijin – mese, menaj, asistență medicală, dacă este necesar – și să fie mai aproape de unul dintre copiii lor.

„Nu mi-am imaginat niciodată că vom locui într-un loc ca acesta la 70 de ani, dar a fost o ușurare să știu că, dacă ar exista o criză, cineva ar fi prin preajmă să mă ajute”, a declarat ea.

Overall își face griji pentru pensie – după ce a trebuit să-și mute soțul într-un centru de îngrijire acum plătește pentru două locuințe separate. Longevitatea este o caracteristică a familiei sale: mama ei are aproape 99 de ani, așa că doamna Overall știe că trebuie să se asigure că are suficienți bani pe măsură ce îmbătrânește, scrie publicația.

Își pot permite Lucas, în vârstă de 59 de ani, și Reena, în vârstă de 57 de ani, un avans de 250.000 de dolari pentru un duplex pentru copiii lor? Lucas are 59 de ani și câștigă 220.000 de dolari pe an din vânzări. Soția sa, Reena, are 57 de ani și câștigă 85.000 de dolari pe an din cercetare. Amândoi intenționează să se pensioneze anul viitor și vor să-și ajute cei doi copii cu banii pentru locuință.

Lucas și Reena au o casă fără ipotecă într-o provincie vestică și o unitate de închiriat cu o ipotecă care generează un flux de numerar pozitiv. Se întreabă dacă are sens să plătească 250.000 de dolari pentru un avans pentru un duplex în care să locuiască copiii lor.

Lucas și Reena au pensii de muncă, neindexate cu inflația, dar și economii.

Fondurile de pensii au performanțe sub așteptări

Anul trecut nu a fost unul grozav pentru principalele fonduri de pensii din Canada, scrie John Rapley. Dintre cele patru mari fonduri, trei – Consiliul de Investiții al Planului de Pensii din Canada, Caisse de dépôt et placement du Québec și Planul de Pensii al Profesorilor din Ontario – au avut performanțe sub valorile lor de referință.

Acestea nu pierd bani, adaugă el. Toate trei au înregistrat creșteri procentuale ale activelor, menținându-și statutul de cele mai bine administrate fonduri de pensii din lume. Cu toate acestea, deși beneficiază de contribuții noi, acestea trebuie să ofere randamente mari dacă vor să garanteze contribuabililor actuali aceleași beneficii pe care le primesc acum oamenii. Deși randamentele lor pe termen lung sunt de așa natură încât pot absorbi un an sau doi de performanță sub așteptări, riscul este ca această scădere să nu fie un caz singular.