Alături de deja disputatele schimbări privind Codul muncii, Executivul a lansat în dezbatere Codul dialogului social, un act normativ care va reuni cinci legi existente şi va redesena relaţiile de pe piaţa muncii atât dintre angajaţi şi angajatori, cât şi dintre cei trei factori ai dialogului social: sindicate, patronate şi guvern. Propunerile de modificare a Codului muncii – cum ar fi: creşterea perioadelor de probă, dreptul angajatorului de a decide obiectivele de performanţă individuale sau noi criterii pentru concedierile colective – au fost întâmpinate cu ostilitate de către sindicate.
Nici proiectul Codului de dialog social nu s-a bucurat de mai multă simpatie. Principala cauză a aversiunii sindicatelor este încercarea Guvernului de a le slăbi puterea prin reguli mai restrictive de constituire, dar mai ales prin separarea negocierilor pentru contractul colectiv de muncă pentru mediul privat de sectorul de stat. „Prin crearea de contracte colective de muncă (CCM) distincte în sectorul bugetar şi în cel privat, se va da libertate angajatorilor din privat să fie mai flexibili şi să adapteze drepturile angajaţilor la nevoile şi realităţile din piaţă“, spune Mihaela Scărlătescu, avocat specialist în dreptul muncii, Scărlătescu Law Office.
Clivaj bugetari-privați
Patronatele susţin această nouă manieră de negociere şi spun că cer de cel puțin patru-cinci ani schimbarea Codului muncii. „Sunt modificări care trebuia să fie aduse de multă vreme, având în vedere că legea actuală are prevederi anacronice, moștenite din perioada economiei centralizate. Apoi, sunt altele care au devenit necesare mai nou, având în vedere flexibilizarea pieței muncii, ce are loc peste tot în Europa“, explică Cristian Pârvan, secretar general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).
Sindicatele se opun intenţiilor Guvernului, sprijinite de angajatori. Pe lângă argumentele rezonabile referitoare la drepturile angajaţilor, actualele sindicate au şi o problemă foarte dificilă: au puţini membri în mediul privat. După cum observa Ovidiu Nicolescu, preşedintele CNIPMMR, circa 90% din salariaţii din sectorul IMM nu fac parte din niciun sindicat. „Avem suficienţi membri în privat. Nu atâţia câţi ne-am dori, dar avem“, spune Ovidiu Jurca, vicepreşedinte al Blocului Naţional Sindical. „Această separare: bugetar-privat ar însemna că avem două tipuri de lucrători.
Este o abordare discriminatorie şi e greu de înţeles care e interesul din spate. Nu vine de la patronate, ci de la Ministerul Muncii“, precizează acesta.
Sindicatele, în pericol?
Unificarea legislaţiei pentru dialogul social, redistribuirea forţelor în cadrul negocierilor creează pârghii pentru asigurarea echilibrului pe piaţa muncii, crede avocatul Mihaela Scărlătescu. „Toate aceste mecanisme sunt învestite cu puterea creării mediului propice pentru stimularea forţei de muncă, dar şi a activităţii economice a angajatorilor“, explică aceasta. Niciunul dintre argumentele acestea nu este valid din punctul de vedere al sindicatelor.
„Se ignoră faptul că în directivele europene din domeniu nu se vorbește de flexibilizare, ci de flexicuritate. Adică, un rol foarte important este acordat și angajatului, și siguranței locului de muncă“, spune președintele Confederației Sindicatelor Democratice din România (CSDR), Iacob Baciu. El afirmă că, în România, patronatele văd flexibilizarea pieței muncii ca pe o dereglementare, care nu va mai permite apărarea salariaților. „Nu putem flexibiliza relațiile de muncă dacă nu avem tribunale distincte ale muncii, care să rezolve rapid conflictele dintre angajat și angajator, a căror rezolvare durează azi destul de mult în instanțele obișnuite“, mai arată el.
Însă CSDR nu omite să-şi exprime şi temerea că sindicatele îşi vor pierde din importanţa şi influenţa socială, nu întotdeauna benefică pentru cei pe care îi reprezintă.„Patronatele, puterea şi partidele politice doresc să compromită mişcarea sindicală pentru ca aceasta să nu-şi mai poată îndeplini menirea“. Negocierea separată a CCM ar pune sindicatele într-o situaţie inedită: fie recrutează noi membri din sectorul privat, fie acceptă concurenţa unor noi sindicate. Dar şi cadrul de funcţionare al sindicatelor este vizat. „În proiect se restrânge modalitatea de constituire a unui sindicat. Astfel, cei 15 membri fondatori trebuie să fie angajaţi din aceeaşi unitate sau din aceeași activitate prevăzută de nomenclatorul CAEN sau aceeaşi ramură, sau din aceeaşi profesie“, explică specialistul în dreptul muncii. În mod similar, se restrânge şi reprezentativitatea patronatelor care vor avea reprezentativitate naţională sau la nivel de ramură numai în anumite condiţii.
Legislația veche și munca la negru
Actualele reglementări de pe piața muncii au efecte deloc neglijabile. „1,6 milioane de români care pleacă dimineața la muncă nu se regăsesc în statistici. A devenit aproape un sport național pentru firme angajarea la negru“, a spus, zilele trecute, președintele Traian Băsescu, în cadrul unei conferințe organizate de Consiliul Investitorilor Străini. „Este adevărat că și patronii au partea lor de vină. Însă, trebuie și să ne întrebăm de ce am ajuns aici. Eu cred că legislația rigidă din domeniul muncii este și ea responsabilă“, răspunde Cristian Pârvan. El spune că, până în prezent, România a răspuns la tendințele europene în domeniu doar prin schimbarea regulilor privind șomajul tehnic și prin acordarea de facilități fiscale mai mari pentru firmele care angajează șomeri.
În opinia secretarului general al AOAR, noul Cod al muncii ar trebui să fie gândit pe două planuri: unul al prevederilor de lungă durată, care să aibă în vedere experiența de decenii a țărilor occidentale, și unul al reglementărilor cu valabilitate mai mică, de „unu-doi ani“, care să ia în calcul schimbările aduse de criza economică. „Suntem într-o perioadă în care comenzile către companii nu sunt constante și în care o flexibilitate mai mare a angajărilor și concedierilor ar fi de dorit“, afirmă acesta.
Varianta finală, încă departe
Desigur că nici această viziune nu este îmbrățișată de sindicate. Liderul CSDR este îngrijorat atât de dorința companiilor de a putea face concedieri mai ușor, cât și de potențiala desființare a contractelor colective naționale sau la nivel de ramură. „Sunt unii care doresc ca numai contractul individual de muncă să conteze. Însă asta ar putea genera tot felul de abuzuri, inclusiv evaziune. De exemplu, în prezent există încadrați 800.000 de muncitori necalificați. În realitate, mulți sunt calificați, dar au primit acest statut pentru ca salariul trecut în acte să fie cel minim, iar impozitele și contribuțiile plătite de angajator să fie mai mici. Vă dați seama ce s-ar putea întâmpla dacă nu ar mai exista nici CCM“, arată Baciu.
Soarta legislației muncii este, deocamdată, neclară. Probabil că o variantă de mijloc, care să ia în calcul și drepturile angajaților, și interesele angajatorilor, ar fi rezultatul cel mai cinstit al negocierilor. „Deocamdată, discuțiile se poartă doar la nivelul principiilor generale. Nu știm, încă, momentul în care se va ajunge la o formă finală a unui proiect de lege. Sperăm, totuși, ca asta să se întâmple până la sfârșitul anului“, arată Andreea Paul Vass, consilier al premierului României.
Prin crearea de CCM distincte în sectorul bugetar şi în cel privat, se va da libertate angajatorilor din privat să fie mai flexibili.
Mihaela Scărlătescu,  avocat, Scărlătescu Law Office


2,4 mil. este numărul estimat al sindicaliștilor din România. Înseamnă că circa două mil. de salariați, mai ales din mediul privat, nu sunt reprezentați

Te-ar putea interesa și: