„Moartea Neagră”, una dintre cele mai violente pandemii, a devastat Europa între anii 1347 și 1353. Continuă să fie considerată și azi cea mai letală pandemie virală din istoria omenirii.

Se estimează că Moartea Neagră a ucis între 30% și 60% din populația europeană. Studiile sugerează că boala era adusă, prin înțepăturile puricilor, de pe șobolani și de la soldații care se întorceau din Asia Centrală în hubul comercial al Mediteranei. De acolo, boala s-a răspândit în aproape toată Europa.

Într-o epocă în care populația globală era estimată la 500 de milioane, numărul deceselor numai din Euroasia ar fi fost între 75 și 200 de milioane.

Simptomele ciumei bubonice

Simptomele începeau cu o durere ușoară de cap și greață. Apoi, pe corpul victimelor, în special pe față, apăreau umflături de culoare neagră, extrem de dureroase (de aici provenind și denumirea de Ciuma Bubonică). În doar cîteva zile, bacteria Yersinia Pestis provoca febră mare, etapă în care se estimează că ajungeau 80% din cazuri.

În final, se ajungea la necrozarea extremităţilor, delir şi convulsii, vărsături cu sânge şi dureri insuportabile în tot corpul. Și apoi decesul.

Moartea Neagră a provocat și numeroase daune politice în Europa, mai multe decât în ​​orice alt război. A fost o perioadă extrem de întunecată a istoriei omenirii, iar haosul provocat societății europene a avut efecte pe termen lung.

Dar, în același mod în care războiul stimulează o economie, „Moartea Neagră” a dus și la renașterea socială și la mișcarea culturală denumită Renașterea (Renaissance).

Economiile orașelor au fost decimate

Cele mai afectate au fost orașele. Cu populații dense, economiile orașelor odată înfloritoare au fost decimate. Câmpurile au rămas necultivate. Comerțul s-a oprit, iar întreaga economie globală a intrat în pauză.

Cu pământul necultivat, proprietarii feudali au pierdut o mare parte din venituri. Biserica Catolică și-a pierdut controlul politic asupra societății, iar decesele în rîndul celor care dețineau funcții politice au sporit gradul de instabilitate.

Înainte de izbucnirea „Morții Negre”, Europa feudală se confrunta cu un surplus de muncă, permițând claselor nobiliare să abuzeze de țărani. Odată cu creșterea volumului lor de muncă și cu o nouă lipsă a forței de muncă, țărănimea a început să ceară condiții de muncă mai bune.

Economia „în natură” a fost înlocuită treptat cu o economie bazată pe salarii: acum exista capital lichid care plutea prin societatea europeană.

Repercusiunile pe termen lung pe care Moartea Neagră le-a avut asupra societății medievale au fost însă și transformatoare. Reducerea producției și a consumului a dus la un „accident” economic. Din perspectiva macro, efectele ciumei bubonice au revitalizat societatea Evului Mediu.

„Moartea Neagră” a rezolvat lipsa de pământ din Europa și surplusul de forță de muncă. Pandemia a revoluționat societatea feudală și cadrul economic.

Țăranii care au supraviețuit „Morții Negre” au ieșit din această pandemie cu mult mai multe drepturi și beneficii decât aveau înainte. Bogăția care a început să circule în societatet din cauza deficitului de forță de muncă în toată Europa a contribuit direct la epoca Renașterii din secolul următor.

Unul dintre cele mai puternice centre bancare care a apărut în urma noii revitalizări economice a fost Florența, care a devenit un centru de comerț și finanțe și locul de naștere al Renașterii. Se poate spune, așadar, că „rearanjarea financiară” cauzată de decimarea economică provocată de Moartea Neagră a fost factorul care a dus la apariția Renașterii.