În contextul transpunerii în trei legi distincte a celor trei noi directive europene adoptate la începutului anului 2014, legiuitorul român a optat pentru reglementarea într-o lege separată a modalității de soluționare a litigiilor privind atribuirea contractelor de achiziție publică și de concesiune (de lucrări și de servicii).

Printre reglementările de interes ale proiectului de lege se numără:

Prevederea expresă și detaliată a celor două mo­da­lități de contestare care pot fi folosite, urmându-se fie calea ad­mi­nistrativ-jurisdicțională (prin depunerea con­tes­tației la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor – „CNSC”), fie calea judiciară (prin depunerea contestației direct la instanță, com­pe­tența revenind tribunalului în a cărui arie de competenţă teritorială se află sediul autorităţii contractante, secţia de contencios administrativ şi fiscal).

Instituirea notificării prealabile transmise autorității contractante ca etapă obligatorie anterioară formulării unei contestații în fața CNSC sau a instanței.

Termenul de notificare a auto­ri­tății pentru a solicita remedierea/revocarea pretinsei încălcări a legislației achizițiilor publice este de 10 zile, respectiv 5 zile (în funcție de valoarea contractului); acest termen se calculează prin raportare la a) data luării la cunoștință despre actul autorității considerat nelegal sau la b) data publicării documentației în SEAP (dacă se solicită remedieri cu privire la con­ținutul documentației de atri­buire).

Termenele de formulare a con­testațiilor rămân de 10 zile, respectiv 5 zile (în funcție de valoarea estimată a contractului), însă se calculează prin raportare la: a) data primirii răspunsului nefavorabil al autorității la notificarea prealabilă, b) data expirării termenului de 3 zile în care autoritatea ar fi trebuit să răspundă la notificarea prealabilă, dar nu a răspuns, respectiv c) data luării la cunoștință cu privire la măsurile de remediere implementate.

Prin urmare, procedura de con­tes­tare implică în mod necesar două etape succesive: transmiterea notificării prealabile autorității contractante, prin care să se solicite luarea de măsuri de remediere privind pretinsele încălcări ale legislației, și, ulterior, formularea contestației propriu-zise, fie pe cale administrativ-jurisdic­țio­nală (prin depunerea con­testației la CNSC), fie pe cale judiciară (prin depunerea contestației la instanță).

Garanția de bună conduită prevăzută de prezentul cadru normativ nu se regăsește în proiectul de lege.

Formularea contestației la CNSC nu se taxează.

Depunerea contestației la in­stan­ță se taxează în funcție de valoarea contractului, taxele de timbru fiind relativ ridicate. De exemplu, pentru contestarea rezultatului procedurii de atribuire a unui contract în valoare de 450.000 lei, taxa este de 9.000 lei, în timp ce pentru un contract în valoare de 450.000.000 lei, taxa este de aproximativ 35.160 lei.
Cererile neevaluabile în bani se taxează cu 450 lei, spre deosebire de situația actuală în care taxa este de 4 lei.

Plângerile împotriva deciziilor CNSC (mai puțin cele formulate de autorităţile contractante) se taxează cu 50% din valoarea taxelor de timbru reglementate pentru contestațiile introduse la instanțele judecătorești, respectiv pentru cererile neevaluabile în bani. 

Recursurile împotriva hotărârilor instanțelor de soluționare a contestațiilor (mai puțin cele formulate de autorităţile contractante) se taxează cu 50% din taxa reglementată pentru contestațiile introduse la instanțele judecătorești.  
Reglementările actualmente în vigoare cu privire la taxele de timbru aferente litigiilor privind procedurile de atribuire au generat probleme de interpretare. Prin Decizia nr. 2 din 19.01.2015, ICCJ, deliberând asupra recursului în interesul legii, a statuat printre altele și că „în această etapă a procedurii de achiziție publică, premergătoare încheierii și executării contractului de achiziție publică, ne aflăm în ipoteza reglementată de dispozițiile (…) referitoare la cereri neevaluabile în bani.”

Din această perspectivă, modalitatea de reglementare a taxei de timbru (și prin raportare la valoarea contractului) în proiectul de lege riscă să fie problematică  în măsura în care diversele căi de atac (anterioare în­che­ie­rii contractului) ar fi calificate ca fiind cereri neevaluabile în bani (cărora li se aplică o taxă fixă, con­s­iderabil inferioară valoric diverselor taxe care ar rezulta dacă ar fi calculate prin raportare la valoarea con­tractului).

Condiționarea dispunerii suspendării procedurii de atribuire şi/sau a executării contractului de constituirea în prealabil, de partea care solicită suspendarea, a unei cauţiuni care se calculează prin raportare la tipul de contract de achiziție publică sau de concesiune și la valoarea estimată a acestuia și care poate ajunge până la 200.000 Euro.

Reglementările privind cau­țiu­nea aferentă cererilor de suspendare pot să ridice probleme de (ne)constituționalitate, inclusiv din perspectiva cuantumului relativ ridicat al acesteia, de natură a restricționa accesul la justiție. De asemenea, ar fi util să se stipuleze în mod clar în proiectul de lege dacă există sau nu regimuri diferite privind cauțiunea în privința cererilor de suspendare care se formulează în context admi­nis­trativ-jurisdicțional față de cele formulate exclusiv pe cale judiciară.

Instituirea unor termene exprese și relativ scurte în care diverși actori implicați în litigiile din domeniul achizițiilor publice (contestatori, au­torități, CNSC, instanță) trebuie să execute diverse obligații care le revin.

Reglementarea obligației auto­ri­tății contractante de a permite accesul neîngrădit al oricărui ofertant/candidat la unele documente care fac parte din dosarul achiziției publice.