Deşi modificările aduse regimului microîntreprinderilor începând cu februarie 2013 au avut ca scop declarat diminuarea sarcinii fiscale pentru unele companii şi, implicit, reducerea evaziunii fiscale, acestea au afectat în mod negativ companiile mici, nevoite să plătească un impozit de 3% aplicat veniturilor înregistrate, față de 0 lei, în condițiile în care acestea înregistrau pierdere.

Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, ca alternativă mai mult sau mai puţin fericită la impozitul pe profit, a avut parte de mai multe modificări pe parcursul anului 2013, culminând, conform tradiţiei româneşti, cu cele apărute pe final de an, aplicabile din ianuarie 2014.

Principalele modificări legislative corelate şi cu interpretarea, şi punerea în aplicare la nivelul contribuabilului, deşi până în acest moment încă nu au fost publicate norme de aplicare, sunt:

  1. Introducerea posibilităţii de a opta pentru plata impozitului pe profit, pentru societăţile nou-înfiinţate care au un capital social subscris vărsat de minimum 25.000 euro. Ce este important de reţinut referitor la această prevedere este faptul că pot aplica această opţiune doar companiile nou-înfiinţate. Totodată, acest plafon minim trebuie menţinut pe toată durata de viaţă a persoanei juridice, altfel, societăţile trecând la plata impozitului pe venit în cazul în care capitalul social scade sub plafonul de 25.000 euro;
     
  2. Oportunitatea oferită plătitorilor de impozit pe venit de a obţine şi venituri din consultanţă şi management, dar în procentaj de maximum 20% din total venituri. Această facilitate vine în sprijinul unei categorii largi de contribuabili care, avantajaţi fiind de sistemul de impozitare aplicabil microîntreprinderilor, au fost nevoiţi să renunţe la contractele ce presupun astfel de tipuri de venituri în anii anteriori;
     
  3. Introducerea unei excepţii de la regulă conform căreia orice persoană nou-înfiinţată este obligată să plătească impozit pe veniturile microîntreprinderilor, oferită persoanelor juridice care la momentul înregistrării îşi anunţă intenţia de a realiza activităţi din domeniul consultanţei şi managementului, domeniul bancar, asigurări-reasigurări, pieţe de capital sau jocuri de noroc;
     
  4. Eliminarea din baza impozabilă pentru calculul impozitului a reducerilor comerciale acordate ulterior şi a veniturilor din diferenţe de curs valutar, urmând să se adauge valoarea reducerilor comerciale primite ulterior facturării, iar în ultimul trimestru să se adauge şi câştigul net din diferenţe de curs valutar. Această nouă abordare legată de limitarea impactului diferenţelor de curs valutar asupra impozitelor datorate de contribuabili era cu atât mai necesară cu cât modificarea sistemului de impunere efectuată începând cu februarie 2013 a afectat societăţile care, deşi nu obţineau venituri din exploatare, ajungeau să plătească sume importante ca impozit pe venit doar pe baza veniturilor din diferenţe de curs valutar aferente creanţelor şi datoriilor în valută.

Toate aceste modificări nesusţinute de norme de aplicare au „ajutat“ multe companii, mai ales în luna ianuarie 2014, să cadă în capcana propriilor interpretări la analiza criteriilor ce trebuie îndeplinite la 31.12.2013 pentru aplicarea corectă a regimului de impozitare în anul curent. Astfel, deşi prevederile referitoare la ponderea veniturilor din consultanţă şi management şi diferenţele de curs valutar se menţionează clar că devin aplicabile începând cu anul 2014, societăţile ar fi trebuit să le ia în calcul la analiza condiţiilor de la 31.12.2013.

O societate plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor care la 31.12.2013 înregistra venituri din consultanţă şi management sub plafonul de 20% din total venituri şi îndeplinea şi celelalte condiţii prevăzute de lege, în 2014 era obligată să redevină microîntreprindere. Totodată, la verificarea depăşirii plafonului de 65.000 euro, contribuabilul trebuia să analizeze toate veniturile realizate în anul precedent din care trebuia să scadă veniturile neimpozabile, veniturile din diferenţe de curs, reducerile comerciale acordate şi trebuia să adauge reducerile primite şi câştigul net din diferenţe de curs valutar. Astfel, această nouă modalitate de calcul a plafonului, care în multe cazuri era substanţial majorat de veniturile din diferenţe de curs, a creat condiţiile păstrării regimului de impozitare pentru o categorie mai largă de societăţi. Este foarte important ca, dacă analiza criteriilor la 31.12.2013 nu a fost corect efectuată, să se facă demersurile necesare pentru schimbarea tipului de impozit aplicat înainte de finalizarea primului trimestru al anului 2014, evitându-se astfel penalităţile datorate ca urmare a aplicării unui alt tip de impozit decât cel care ar fi trebuit, contribuabilul riscând doar o amendă pentru modificarea tardivă a vectorului fiscal.

 

Andreea Steinhart,
partner Contexpert Consulting

Te-ar putea interesa și: