Președintele a împărțit tainul guvernării prezidențiale așa cum s-a priceput mai bine. Ieri s-a înregistrat ultima mutare, odată cu votarea lui Mihai Răzvan Ungureanu ca director la Serviciul de Informații Externe. Președintele României nu are multe nominalizări de făcut, are nevoie de acordul Parlamentului pentru toate, dar într-o țară fascinată de relația ocultă dintre politică și servicii de informații, în mod cert două poziții atrag atenția tuturor: SRI și SIE. Iar relația politică – servicii este cu atât mai strânsă cu cât nici unul din foștii directori nu a negat, public sau în particular, că ar exista politicieni recrutați ca ofițeri de informații cu identitate conspirată. Nu numai că există, dar la votul din Parlament am avut câteva exemple.

Klaus Iohannis nu a avut curajul lui Traian Băsescu, nu a avut nici măcar jumătate din curajul fostului președinte, sau pur și simplu nu l-a interesat să proiecteze o altă imagine, așa că procedat precum împărații din ultima perioadă a Imperiului Roman. Și-a mulțumit fiii. Noroc că avea numai doi, căci altfel aveam scandal în familie! 

A dat postul de director al SRI către PNL, care l-a preluat prin fostul om-cheie pe lângă Crin Antonescu și Klaus Iohannis – Eduard Hellvig. Iar postul de director la SIE către PDL, acordat lui Mihai Răzvan Ungureanu, protejatul unei aripi importante din partid, reprezentată de Gheorghe Falcă. Ambele poziții au o valoare simbolică și depind foarte mult de personalitatea celui care le ocupă. Ca director poți reprezenta o forță sau duce doar o viață lipsită de griji. În funcție de capacitatea fiecăruia de a se impune în interiorul organizației. 

Nu mă voi lansa în aprecieri asupra unuia sau altuia dintre aleși, pentru că altul este scopul editorialului, o analiză a ceea ce s-a întâmplat de fapt în Parlament. A pierdut Victor Ponta, a câștigat Iohannis? Pentru că aici se concentrează toate premisele analizelor din ultimele zile. 

Mihai Răzvan Ungureanu a devenit director al SIE pentru a doua oară într-un interval de 8 ani. Fapt fără precedent în istoria serviciilor de informații la nivel euro-atlantic, din câte am citit. Nu e neapărat o dovadă de control, dar nici nu relevă vreo viziune, în termenii controlului civil asupra structurilor militare. E o mișcare ciudată. MRU nu a beneficiat de consensul politic al alegerii lui Eduard Hellvig la SRI, întrucât a picat într-un moment prost. Victor Ponta este bântuit de DNA, plecat din țară ca să se trateze, MRU nu place deloc PSD care-l asociază cu moțiunea de cenzură care a dus la căderea guvernului și ascensiunea USL, nu a picat deloc bine liberalilor rămași fideli lui Crin Antonescu, care-l porcăiau în urmă cu (doar) trei ani în același loc în care ieri îl votau. 

Miza acestei alegeri a devenit însă testul de rezistență al guvernării Ponta. Asaltată de PNL în diverse formule parlamentare eșuate, ușa de la Palatul Victoria a rămas închisă până acum. Iar cheia de la lacăt s-a dovedit a fi la un singur om politic/partid politic: Gabriel Oprea/UNPR. Un partid care înființat în anul 2010 a devenit astăzi mai important decât UDMR, clasicul partid-balama din orice guvernare a ultimilor 20 de ani. Cei 57 de parlamentari ai UNPR (54 prezenți), extrem de disciplinați, au asigurat cvorumul ședinței de plen și au votat pentru alegerea lui MRU. Un soi de gardă pretoriană care a acționat în interesul imediat al lui Klaus Iohannis. Așa cum a făcut-o în repetate rânduri pentru Victor Ponta, în actuala guvernare. 

Numai că, de fapt, s-a dovedit slăbiciunea așa-zisei noi majorități parlamentare. Mesajul a fost clar: fără Gabriel Oprea/ UNPR nu se poate lua nici o măsură majoră! Nu se poate da jos guvernul Ponta, nu se poate pune guvernul Predoiu, iar umilința în cazul lui MRU era maximă dacă nu exista această colaborare. În cazul PNL nici nu mai rost să detaliem pentru că e mai mult decât evident: Iohannis nu a consultat PNL atunci când l-a nominalizat pe MRU (așa ne-a spus co-președintele Alina Gorghiu), însă cu Gabriel Oprea a vorbit. 

Care-i lovitura lui Klaus Iohannis pentru Victor Ponta? În nici un caz alegerea lui Mihai Răzvan Ungureanu. Ci sublinierea unui amănunt pe care l-am remarcat atunci când am făcut interviul cu vicepremierul Gabriel Oprea. Reiau declarația sa din martie 2015: 

Pasajul- cheie: "Am spus că, până acum, am sprijinit guvernele din care am făcut parte. În cazul acesta, în mod special, îl sprijin pe Victor Ponta și doar pe Victor Ponta, primul ministru al României și președintele PSD (…) Politic nu putem vorbi decât despre faptul că avem un parteneriat cu PSD, o alianţă. Pe de altă parte, nu pot să nu spun, să nu fiu cinstit că pentru mine este important Victor Ponta. Am încredere în Victor Ponta ca prim ministru al României şi ca preşedinte al Partidului Social Democrat", a spus Oprea. Acesta a mărturisit că nu crede că Partidul Social Democrat are în momentul de faţă o alta variantă, mai bună decât Victor Ponta: "Cunosc bine acest partid, am făcut şi eu parte din el. Cred că prezentul şi viitorul apropiat este legat de Victor Ponta, şeful PSD-ului"., a subliniat vicepremierul Gabriel Oprea.

Ce se va întâmpla cu viitorul PSD dacă Victor Ponta își va da demisia din fruntea guvernului este la sine-înțeles…

 

P.S. Revin cu o precizare. De fapt există o excepție la ocuparea unui post de director de servicii de informații pentru a doua oară, numai că ea dovedește exact ceea ce am spus.

Michael J. Morell a fost numit de două ori director al CIA. Numai că de fiecare dată a venit din postura de prim-adjunct al directorului CIA, fiind ofițer de carieră. Angajat în 1980 a condus diviziunile CIA din Asia, Pacific și America Latină. A devenit prim-adjunct în 2010. Prima dată a fost numit director în 2011 (iunie-septembrie), când l-a înlocuit pe Leon Panetta, devenit secretar de stat la Apărare și a doua oară (septembrie 2012-martie 2013) i-a succedat lui David Petraeus, demisionat în urma unui scandal sexual. 

Deci, ca să fie clar, vorbim de un ofițer mai apropiat de profilul lui Silviu Predoiu sau Florian Coldea..