Republica Moldova are un nou preşedinte: este pro-occidental, pro-european, are 48 de ani şi simbolizează dorinţa de schimbare şi de democraţie exprimată de alegători. Problema este că are de înfruntat un Parlament cu o orientare politică diversă motiv pentru care, aşa cum declară pentru Euronews, îşi pune speranţa în alegerile anticipate.

Maia Sandu, care a câştigat al doilea tur cu un procent de 57, 75%, de voturi faţă de cel de 42.25% al adversarului său Igor Dodon, are în faţa sa un drum anevoios: ”Dacă eşti preşedinte, ai o putere de acţiune foarte limitată”, a declarat pentru Euronews Nicu Popescu, fostul ministru de Afaceri Externe al Moldovei, acum, director al programului Wider Europe la European Council on Foreign Relations ECFR.

În Moldova, domneşte de fapt semiprezidenţialismul. Preşedintele poate face legi, dar este însărcinat în primul rând cu confirmarea numirilor înalţilor funcţionari şi cu negocierea tratatelor internaţionale. Puterea legislativă este concentrată în Parlament, care are cu totul altă culoare politică decât preşedinţia: Partidul Socialiştilor din Republica Moldova, PSRM, de unde provine pro-rusul Igor Dodon, este de fapt grupul cel mai numeros, cu 37 de parlamentari, notează ediţia italiană a Euronews.

În coaliţie cu Partidul Democrat, PDM, de centru-stânga şi cu câţiva parlamentari independeţi deţine cele 52 de voturi necesare pentru a controla parlamentul. Partidul Liberal de centru-dreapta de acţiune şi solidaritate, PAS, al lui Sandu are doar 15 parlamentari. Printr-o coaliţie cu Mişcarea Social- Politică Republicană poate ajunge la 24 de locuri. O situaţie complicată care va îngreuna traiectoria ţării spre occident.

Potrivit lui Popescu, există şi unele semnale favorabile: ”Sandu a câştigat în ciuda faptului că partidul de guvernământ a condus o campanie murdară şi dezbinatoare împotriva ei, spunând că alegerea sa ar aduce instabilitate şi lansând o serie de ştiri false pe care alegătorii au fost în stare să le demaşte”.

”Cazul Moldovei, cazul Republicii Belarus demonstrează că există o mare dorinţă de democraţie- adaugă Popescu- nu de vânzători de fake news şi că există o dorinţă puternică de a lupta împotriva corupţiei, iar asta e un lucru pozitiv, nu numai pentru Moldova, ci şi pentru întreaga Europă”.

Pandemia înrăutăţeşte situaţia economică, iar corupţia galopează

Pandemia şi contextul internaţional înrăutăţesc indicatorii economici deja degradaţi, iar sărăcia consolidează corupţia, care este deja un rău endemic al ţării.

În ultimii zece ani, economia Moldovei a mers foarte prost. ”Nivelul mare al corupţiei, proasta gestionare a ţării şi desigur, Covid 19 au agravat şi mai mult situaţia”, explică Popescu.

FMI prevede că anul acesta, ecomomia Modovei se va reduce cu 4.5% din cauza crizei de sănătate la nivel global care a diminuat cererea externă şi a dus la o diminuare a remitenţelor.

Aproximativ un milion de moldoveni şi-au părăsit ţara natală pentru a lucra în străinătate. Se estimează că banii pe care-i trimit acasă reprezintă 16% din PIB.

Din păcate, un sondaj efectuat la începutul anului de OIM a evidenţiat că aproape jumătate din moldovenii din străinătate şi-au pierdut locul de muncă din cauza pandemiei şi nu au mai trimis bani acasă. Acelaşi sondaj a estimat că 150.000 de migranţi, 10% din populaţia aptă de muncă a ţării, s-ar întoarce acasă, fapt care ar creşte rata de şomaj.

Cristina Gherasimov, cercetător la think-tank-ul German Council of Foreign Relations, consideră că noul preşedinte trebuie să acorde urgent prioritate crizei Covid-19 care a afectat ţara în profunzime. ”Priorităţile sale ar consta în identificarea susţinerii internaţionale pentru a face faţă consecinţelor socio-economice ale pandemiei, identificarea resurselor economice pentru susţinerea agricultorilor şi PMI-urilor şi înfruntarea corupţiei ca ameninţare la securitatea naţională. Însă încă o dată, fără o majoritate parlamentară, punerea în practică a oricărei iniţative a Maiei Sandu este o sarcină foarte dificilă”, a subliniat Gherasimov.

Moldova se va apropia de UE, preşedintele are o marjă de manevră în politica externă

Ceea ce poate face în acest moment preşedintele, fără o majoritate parlamentară, este să reconstruiască politica externă a Moldovei. ”În ultimii patru ani, Moldova a fost încetul cu încetul izolată pe scena internaţională, fiind condusă de un preşedinte pro-rus. Victoria lui Sandu înseamnă prioritizarea relaţiilor Moldovei cu UE şi cu vecinii săi direcţi, România şi Ucraina”, explică Cristina Gherasimova. E greu ca ţara să rupă firul istoric care o leagă de Moscova, însă foarte probabil se va încerca să se stabilească o relaţia mai pragmatică şi mai puţin politică.

Ţara, care în 1939 prin pactul Ribbentrop-Molotiv a fost anexată Rusiei şi care are legăuri istorice cu Moscova se află între două focuri. Luni, preşedintele Vladimir Putin i-a trimis Maiei Sandu o telegramă în care îi spunea: ”Mă aştept ca activitatea dvs în calitate de şef de stat să promoveze dezvoltarea constructivă a raporturilor dintre ţările noastre. Nu există niciun dubiu că acest lucru va respecta interesele fundamentale ale poporului din Rusia rus şi al celui din Moldova”, scrie Putin.