momentul sa iasa la suprafata averile adunate in mod mai putin ortodox.Nici un guvern sau parlament pe aceasta lume nu poate adopta un document de asemenea anvergura – aproximativ 17 milioane de persoane ar trebui sa completeze formularele respective – fara a face un calcul pur economic si administrativ. Intrebarea cea mai importanta nu este legata de moralitate, ci de practica: se poate aplica, cu rezultate concrete, o astfel de lege?La prima vedere, raspunsul este, clar, nu. Exista doua precedente. Declaratiile de avere ale demnitarilor, in numar de doar cateva mii, nu au fost niciodata verificate, din motive mai mult administrative – comisia desemnata nu a fost infiintata niciodata. Bineinteles ca la baza acestei aberatii a stat si lipsa de vointa politica. Pe de alta parte, declaratiile de venit ale cetatenilor, pe care fiecare dintre noi a fost obligat sa le depuna in ultimii patru ani, zac uitate in sacii de pe holurile administratiei fiscale. Confidentialitatea este, in acest caz, o gluma proasta. De cele mai multe ori, ele raman confidentiale pentru ca nu le mai gaseste nimeni. Nu am intalnit nici un caz in care vreun cetatean sa fi fost luat la intrebari de fisc din cauza declaratiei de venit, iar motivul este simplu: Ministerul Finantelor nu este in stare sa controleze, pentru ca informatia este raspandita in cele patru zari si nu poate fi facut nici un control incrucisat.Din 2000 incoace, s-au cheltuit zeci de milioane de euro si au existat o multime de programe de asistenta pentru informatizarea administratiilor fiscale. Bani risipiti, de altfel, din moment ce computerul este inca un instrument strain in multe dintre birourile teritoriale ale Finantelor.Sa ne imaginam acum ca se depun toate aceste declaratii. Cum nu toata lumea are acces la Internet, mare parte vor fi depuse pe hartie, care va trebui apoi introdusa intr-o baza electronica. La fel, se va pune problema de a asigura confidentialitatea tuturor acestor documente, de a compara declaratiile cu tranzactiile reale, de a avea o evidenta corecta a tuturor veniturilor. Altfel, declaratia de avere este si inutila, si periculoasa.In sine, ideea declararii averilor merita discutata. Dar aplicarea ei este aproape o misiune imposibila, fara un sistem informatizat care sa permita si un control cat de cat eficient. Costul efectiv si cel de imagine vor depasi de multe ori beneficiile introducerii unei asemenea legislatii, daca mecanismele concrete de aplicare nu sunt puse la punct.
Misiune aproape imposibila
20 ianuarie 2005, 12:00
Ultima modificare în 20 ianuarie 2005, 14:00
momentul sa iasa la suprafata averile adunate in mod mai putin ortodox.Nici un guvern sau parlament pe aceasta lume nu poate adopta un document de asemenea anvergura - aproximativ 17 milioane de persoane ar trebui sa completeze formularele respective - fara a face un calcul pur economic si administrativ. Intrebarea cea mai importanta nu este legata de moralitate, ci de practica: se poate aplica, cu rezultate concrete, o astfel de lege?La prima vedere, raspunsul este, clar, nu. Exista doua preced
Etichete: arhiva
Publicat in categoriile: Arhiva
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Publicat in categoriile: Arhiva
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Pentru comentarii sau drept la replică, ne puteți contacta pe pagina noastră de Facebook
- Creditele in lei au ajuns sa coste 40%
- A luat foc pretul lemnelor
- Anul 2005 a debutat in forta la BVB
- Titlurile de stat pe trei si sase luni, suspendate
- Optiunile proeuropene trec si prin stomac
- Scad taxele locale in Constanta si Timisoara
- Economiile Asiei de Sud, victime ale valului ucigas
- Ce pot sa fac pentru a atinge repede si sigur obiectivele?
- Cum a facut Polonia rost de bani
- Ponturi pentru o inspectie fiscala linistita