Min. Finanțelor: Eurostat confirmă reducerea deficitului bugetar la 7,8% din PIB în 2025. Cum ne comparăm cu media UE

România a redus deficitul bugetar de la 9,2% din PIB în 2024 la 7,8% în 2025, potrivit datelor confirmate de Eurostat astăzi, precizează Ministerul Finanțelor. Ajustarea se numără printre cele mai ample din Uniunea Europeană, însă țara noastră continuă să înregistreze cel mai mare deficit public din blocul comunitar, iar datoria publică se apropie de pragul de 60% din PIB.

Ministerul Finanțelor: Eurostat confirmă că România a redus deficitul bugetar la 7,8% din PIB în 2025. Țara noastră rămâne pe primul loc în UE, în fața Poloniei

România a încheiat anul 2025 cu un deficit bugetar de 7,8% din Produsul Intern Brut (PIB), față de 9,2% din PIB în 2024, potrivit datelor confirmate de Eurostat în notificarea publicată pe 21 octombrie 2026, a transmis, joi seară, Ministerul Finanțelor.

Reducerea este una dintre cele mai importante din Uniunea Europeană, însă România continuă să înregistreze cel mai mare deficit public dintre statele membre. În același timp, datoria guvernamentală a ajuns la 58,9% din PIB la sfârșitul anului trecut.

România a redus deficitul bugetar de la 9,2% la 7,8% din PIB într-un an

Datele publicate de Eurostat la 21 octombrie 2026 confirmă că deficitul administrației publice din România a scăzut de la 9,2% din PIB în 2024 la 7,8% din PIB în 2025. Informațiile fac parte din cea de-a doua notificare din 2026 privind deficitul și datoria publică a statelor membre, întocmită pentru aplicarea procedurii europene de deficit excesiv.

În termeni nominali, deficitul României a fost de aproximativ 149,7 miliarde de lei în 2025, comparativ cu 161,7 miliarde de lei în 2024. Prin urmare, diferența dintre veniturile și cheltuielile administrației publice s-a redus cu aproximativ 12 miliarde de lei într-un singur an.

Produsul Intern Brut nominal al României a fost de aproximativ 1.929,9 miliarde de lei în 2025, față de 1.767,5 miliarde de lei în anul precedent. Indicatorul reprezintă valoarea totală a bunurilor și serviciilor finale produse într-o economie într-o anumită perioadă, exprimată în prețurile perioadei respective.

Scăderea deficitului ca procent din PIB arată că dezechilibrul bugetar a fost mai mic în raport cu dimensiunea economiei. Totuși, deficitul de 149,7 miliarde de lei arată că statul a cheltuit în continuare considerabil mai mult decât a încasat.

În notificarea anterioară, publicată în aprilie 2026, Eurostat raportase un deficit de 7,9% din PIB pentru România în 2025. Noile date revizuiesc această valoare la 7,8%. În cazul anului 2024, deficitul a fost de 9,2% din PIB, după actualizarea seriilor statistice.

Potrivit Ministerului Finanțelor, confirmarea Eurostat evidențiază amploarea ajustării fiscale realizate în 2025. Rezultatul trebuie însă privit și în raport cu obiectivele europene privind corectarea deficitului excesiv, deoarece România continuă să se situeze mult peste pragul de referință de 3% din PIB prevăzut de regulile fiscale europene.

România are cel mai mare deficit public din Uniunea Europeană

Deși deficitul s-a redus în 2025, România continuă să ocupe primul loc în clasamentul statelor membre ale Uniunii Europene după acest indicator. Cu un deficit de 7,8% din PIB, țara noastră se află la o distanță considerabilă de următoarea economie din clasament.

Polonia a înregistrat un deficit de 7,2% din PIB în 2025, urmată de Belgia, cu 5,2%, și Franța, cu 5,1%. Aceste valori arată că mai multe state europene se confruntă cu dezechilibre bugetare importante, însă nivelul înregistrat de România rămâne cel mai ridicat.

La nivelul Uniunii Europene, deficitul public a fost de 3,1% din PIB în 2025, aceeași valoare ca în 2024. În zona euro, indicatorul s-a situat la 3% din PIB, fără modificări față de anul precedent, potrivit celei de-a doua notificări Eurostat.

Diferența dintre România și media europeană este, astfel, de 4,7 puncte procentuale. În raport cu zona euro, decalajul este de 4,8 puncte procentuale.

Pentru România, această comparație este importantă deoarece arată că ajustarea bugetară din 2025 nu a fost suficientă pentru a apropia deficitul de nivelurile înregistrate la nivel comunitar. Chiar dacă deficitul s-a redus cu 1,4 puncte procentuale într-un an, dezechilibrul rămâne de peste două ori și jumătate mai mare decât media Uniunii Europene.

În 2025, 22 de state membre au înregistrat deficite bugetare, în timp ce cinci au avut excedente. Cipru a raportat un excedent de 3,6% din PIB, Danemarca de 2,9%, Grecia de 2%, Irlanda de 1,8%, iar Portugalia de 0,7%.

Aceste state au încasat, la nivelul administrației publice, mai mult decât au cheltuit în perioada analizată. În cazul României, situația a fost opusă, iar diferența dintre venituri și cheltuieli a rămas ridicată.

În total, 11 state membre au avut deficite egale cu sau mai mari de 3% din PIB, pragul de referință stabilit prin regulile fiscale europene. România se află la o distanță semnificativă de această limită, chiar și după reducerea înregistrată în 2025.

Veniturile și cheltuielile publice arată dimensiunea dezechilibrului bugetar

Datele Eurostat permit analizarea deficitului și prin raportare la veniturile și cheltuielile totale ale administrației publice.

În România, veniturile administrației publice au reprezentat 35,6% din PIB în 2025, în creștere față de 34% din PIB în 2024. În același timp, cheltuielile publice au ajuns la 43,4% din PIB, comparativ cu 43,2% din PIB în anul precedent.

Prin urmare, veniturile publice au crescut ca pondere în economie, însă cheltuielile au rămas la un nivel mai ridicat. Diferența dintre cele două categorii explică deficitul bugetar raportat de Eurostat.

În termeni nominali, creșterea PIB-ului de la aproximativ 1.767,5 miliarde de lei în 2024 la 1.929,9 miliarde de lei în 2025 a fost însoțită de modificări atât în veniturile, cât și în cheltuielile statului. Pentru evaluarea situației fiscale, procentele din PIB permit compararea dimensiunii acestor fluxuri cu cea a economiei.

Veniturile publice includ, între altele, impozite, contribuții sociale și alte încasări ale administrației publice. Cheltuielile cuprind plățile pentru funcționarea instituțiilor, prestațiile sociale, investițiile publice, dobânzile și celelalte obligații ale administrației.

Deficitul apare atunci când totalul cheltuielilor depășește totalul veniturilor. Pentru acoperirea diferenței, statul trebuie să recurgă la finanțare, inclusiv prin împrumuturi, ceea ce poate contribui la creșterea datoriei publice.

În cazul României, datele din 2025 arată că îmbunătățirea deficitului nu a presupus eliminarea dezechilibrului, ci reducerea acestuia. Cheltuielile publice au rămas cu 7,8 puncte procentuale din PIB peste nivelul veniturilor, ceea ce corespunde deficitului raportat de Eurostat.

Comparația cu celelalte state membre evidențiază și diferențe importante între structurile bugetare naționale. În Uniunea Europeană, veniturile administrației publice au reprezentat 46,3% din PIB în 2025, iar cheltuielile au ajuns la 49,4%. În zona euro, veniturile au fost de 46,8% din PIB, iar cheltuielile de 49,8%.

România are, așadar, atât venituri publice, cât și cheltuieli publice mai mici ca pondere în PIB decât mediile europene. Totuși, diferența dintre venituri și cheltuieli este considerabil mai mare în cazul țării noastre.

Datoria publică a României a ajuns la 58,9% din PIB la sfârșitul anului 2025

Pe lângă deficit, datele Eurostat arată și evoluția datoriei guvernamentale. La sfârșitul anului 2025, datoria publică a României a ajuns la aproximativ 1.137,6 miliarde de lei, echivalentul a 58,9% din PIB.

În 2024, datoria guvernamentală se ridica la aproximativ 964,8 miliarde de lei, respectiv 54,6% din PIB. Comparativ cu sfârșitul anului precedent, valoarea nominală a datoriei a crescut cu aproximativ 172,8 miliarde de lei, iar ponderea în PIB a urcat cu 4,3 puncte procentuale.

Evoluția arată că reducerea deficitului bugetar nu a fost însoțită de o scădere a datoriei publice. Cele două indicatori măsoară însă lucruri diferite și trebuie analizați separat.

Deficitul reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile administrației publice într-o anumită perioadă, de regulă un an. Datoria publică reprezintă stocul obligațiilor financiare acumulate și existente la o anumită dată.

Atunci când statul înregistrează deficite, are nevoie de resurse suplimentare pentru a-și acoperi cheltuielile. Împrumuturile contractate pentru finanțarea acestora pot majora datoria, însă evoluția datoriei depinde și de alți factori, inclusiv de operațiunile financiare și de ajustările statistice.

În 2025, datoria publică a României a rămas sub pragul de referință de 60% din PIB prevăzut de regulile fiscale europene, dar s-a apropiat de acesta. În același timp, deficitul de 7,8% din PIB a rămas mult peste limita de 3%.

La nivel european, situația datoriei publice este diferită de la un stat la altul. În Uniunea Europeană, datoria guvernamentală a crescut de la 80,3% din PIB la sfârșitul anului 2024 la 81,5% la sfârșitul anului 2025. În zona euro, aceasta a urcat de la 86,1% la 87,7% din PIB.

România se află sub media europeană în ceea ce privește datoria raportată la PIB, dar ritmul de creștere din ultimii ani reprezintă un element important pentru evaluarea finanțelor publice. În 2022, datoria guvernamentală era de aproximativ 665,5 miliarde de lei, echivalentul a 48,3% din PIB. În 2023, aceasta ajunsese la 784,2 miliarde de lei, respectiv 49,4% din PIB.

Astfel, în intervalul 2022-2025, datoria publică a crescut cu aproximativ 472 de miliarde de lei, iar ponderea sa în PIB a urcat de la 48,3% la 58,9%.

România trebuie să corecteze deficitul excesiv în cadrul regulilor europene

Reducerea deficitului din 2025 are loc în contextul procedurii europene de deficit excesiv, prin care autoritățile comunitare urmăresc readucerea finanțelor publice ale statelor vizate pe o traiectorie compatibilă cu regulile fiscale ale Uniunii.

Pragul de referință pentru deficitul public este de 3% din PIB, iar cel pentru datoria publică este de 60% din PIB. Depășirea acestor valori nu înseamnă că indicatorii trebuie să fie aduși imediat sub limite, însă presupune respectarea cadrului european de supraveghere și a măsurilor de corecție stabilite pentru fiecare țară.

În cazul României, deficitul de 7,8% din PIB în 2025 arată că țara rămâne departe de pragul de referință. Chiar dacă rezultatul este mai bun decât cel din 2024, diferența față de limita europeană este de 4,8 puncte procentuale.

Corectarea deficitului presupune reducerea dezechilibrului dintre veniturile și cheltuielile publice. Evoluția veniturilor, controlul cheltuielilor și costurile de finanțare sunt elemente importante în această evaluare.

Procedura de deficit excesiv nu se închide automat în momentul în care un stat înregistrează o reducere a deficitului într-un singur an. Evaluarea europeană ține cont de traiectoria fiscală, de respectarea recomandărilor și de evoluțiile bugetare ulterioare.

Pentru România, menținerea deficitului la un nivel ridicat înseamnă că ajustarea fiscală trebuie continuată. Datele pentru 2025 confirmă progresul față de anul precedent, dar nu indică atingerea obiectivului de echilibrare a finanțelor publice.

În același timp, evoluția datoriei publice arată că statul trebuie să gestioneze atât deficitul curent, cât și obligațiile acumulate în anii anteriori. Creșterea datoriei poate majora sumele necesare pentru plata dobânzilor, reducând spațiul bugetar disponibil pentru alte cheltuieli.

Deficitul trimestrial a crescut în 2026, dar indicatorul nu trebuie confundat cu rezultatul anual din 2025

Separat de notificarea anuală privind deficitul și datoria publică, Eurostat a publicat și date trimestriale pentru anul 2026. Acestea arată că deficitul administrației publice din România, ajustat sezonier, a crescut la 9,2% din PIB-ul trimestrial în al doilea trimestru, de la 5,5% în primul trimestru.

Valoarea de 9,2% este cea mai ridicată din Uniunea Europeană pentru trimestrul al doilea din 2026, iar deteriorarea față de primele trei luni ale anului a fost de 3,7 puncte procentuale. Media Uniunii Europene a fost de 3,5% din PIB, iar cea a zonei euro de 3,3%.

Această valoare nu trebuie confundată cu deficitul anual de 7,8% din PIB înregistrat în 2025. Indicatorul trimestrial se referă la o perioadă de trei luni și este ajustat pentru variațiile sezoniere și calendaristice, în timp ce valoarea anuală privește întregul an și este calculată pe baza PIB-ului anual.

Pentru trimestrul al doilea din 2026, seria statistică neajustată sezonier indică un deficit de 7,8% din PIB, comparativ cu 5,7% în aceeași perioadă din 2025. Coincidența dintre acest procent și deficitul anual din 2025 nu înseamnă că indicatorii sunt echivalenți.

Datele trimestriale sunt provizorii și pot fi revizuite. Ele nu reprezintă nici deficitul cumulat pentru primele șase luni ale anului, nici o prognoză pentru întregul an 2026.

În ceea ce privește datoria publică, datele Eurostat arată că aceasta a ajuns la aproximativ 1.196,4 miliarde de lei la sfârșitul lunii iunie 2026, echivalentul a 59,4% din PIB. La sfârșitul lunii martie, datoria era de aproximativ 1.169,9 miliarde de lei, respectiv 59,7% din PIB.

Prin urmare, valoarea nominală a datoriei a crescut cu aproximativ 26,6 miliarde de lei între martie și iunie, în timp ce ponderea în PIB a scăzut cu 0,3 puncte procentuale. Cele două evoluții nu se contrazic, deoarece raportul datorie/PIB depinde atât de valoarea datoriei, cât și de dimensiunea PIB-ului nominal utilizat în calcul.

Datele trimestriale oferă o imagine suplimentară asupra situației finanțelor publice în 2026, însă rezultatul final al anului va putea fi evaluat numai după publicarea statisticilor anuale corespunzătoare.

În ce constă diferența deficit cash – deficit ESA

Deficitul cash la 30 iunie 2026 a fost de 41 miliarde lei, 2,0% din PIB, cu 28,8 miliarde lei mai mic decât în aceeași perioadă a anului trecut. Deficitul cash reflectă încasările și plățile efective; deficitul ESA urmărește recunoașterea economică a veniturilor și cheltuielilor și include ajustări privind creanțele, obligațiile, operațiunile financiare, dobânzile, fondurile europene și entitățile clasificate în sectorul administrației publice. Diferența dintre cele două este una de metodologie de înregistrare și de calendar al fluxurilor.

Obligațiile înregistrate și neachitate fac parte din această diferență, dar reprezintă doar una dintre componente, și nu cea mai mare. În ceea ce privește investițiile, datele transmise de Institutul Național de Statistică arată că valoarea lucrărilor înregistrate pe accrual în primul semestru este de același ordin de mărime cu plățile de investiții din execuția cash; o acumulare de facturi neplătite s-ar fi reflectat într-o valoare înregistrată superioară plăților.

Cele două metodologii au, totodată, perioade de referință diferite. Execuția cash acoperă încasările și plățile dintre 1 ianuarie și 31 decembrie. În metodologia europeană, impozitele încasate într-o lună sunt atribuite lunii anterioare, în care s-a născut obligația, astfel încât veniturile fiscale ale unui an corespund, în esență, încasărilor din februarie până în ianuarie următor, iar fiecare trimestru include încasările primei luni a trimestrului următor. De aceea, compararea trimestru cu trimestru a deficitului cash cu cel ESA pune față în față perioade diferite, fără să ofere o imagine completă a execuției bugetare.

Datele trimestriale pentru 2026 sunt provizorii (Eurostat le publică marcate ca atare) și fac obiectul verificărilor curente dintre Ministerul Finanțelor și Institutul Național de Statistică înaintea fiecărei transmisii. Revizuirea lor, în ambele sensuri, face parte din procesul statistic obișnuit; valorile pe componente vor fi comunicate odată cu datele pentru întregul an 2026, la notificarea din aprilie 2027.

Ministerul Finanțelor tratează cu responsabilitate evoluția deficitului ESA și necesitatea continuării consolidării fiscal-bugetare. Reducerea deficitului cash cu 28,8 miliarde lei față de primul semestru al anului trecut este reală și reflectă temperarea cheltuielilor curente și creșterea colectării.

O parte din această îmbunătățire provine însă din încasări de fonduri europene, neutre în metodologia ESA, și din gestionarea calendarului plăților, care în ESA se reflectă în obligațiile înregistrate. De aceea ameliorarea în termeni ESA este graduală, iar evoluția fiscală trebuie evaluată și prin metodologia europeană, pe baza căreia se desfășoară procedura de deficit excesiv.