În an electoral, guvernul a zis că e incorect politic – a se citi „stupid, dacă vrei să ajungi președinte“ –, să majorezi prețul gazelor. Am demitizat ideea de liberalizare într-un alt articol, în care am spus că „prețurile libere“ sunt orice, dar nu libere, câtă vreme producția și resursele sunt controlate de stat.

„Efectul liberalizării fără reforma proprietății poate fi descris în următoarea expresie: la vremuri noi, tot noi! Această expresie arată bine who’s in charge: de când cu „reforma“, alocarea resurselor este controlată tot de stat, prin băieții deștepți; unii – directori de fabrici, alții – directori prin ministere, alții – liber-întreprinzători transformați în căpușe pe lângă fabricile de stat, în fine, toți cei care s-au prins rapid de oportunitate: liberalizarea prețurilor nu înseamnă concurență sau alocare rațională (eficientă) a resurselor, nu înseamnă „suveranitatea consumatorului“. Înseamnă doar că poți să faci avere exploatând activele statului – adică bunurile teoretic ale tuturor, practic ale grupurilor de interese privilegiate de stat –, pentru a oferi ceva gloatei… „liberă să aleagă“ (Ura, Milton Friedman!).

Teoretic, o țară care deține o resursă se îmbogățește cu atât mai mult, cu cât valoarea respectivei resurse crește. Teoretic. Dacă am avea proprietari privați (deci, responsabili) și concurență. Dar, noi avem gaze, o resursă controlată politic, care e dată spre exploatare cu dedicație unora, și un preț dictat de guvern, în funcție de negocierile cu „partenerii internaționali“ – structuri politice care țin adesea spatele marilor corporații. Iar guvernul este cu fundul în două luntrii: pe de-o parte, este tentat să cedeze lobby-ului corporatist, care vrea scumpirea gazelor, pentru a marca profituri mai mari; pe de altă parte, răspunde clientelei politice industriale, care vrea să fie subvenționată prin practicarea unui preț mai mic. Și, colac peste pupăză, mai sunt și alegeri. Ei, ziceți voi, cum să livrezi știrea asta cetățeanului, așa turmentat cum este el de propaganda oficială: „Prețul gazelor se majorează de la 1 octombrie!“ Poți să faci așa ceva? Nu acum! Hai pe urmă, după ce ne vor trage de urechi birocrații europeni că nu ne-am făcut lecțiile, adică mai după alegeri. Oricum nu mai contează, după alegeri – potopul!

Prețul gazelor trebuia, conform calendarului asumat, să crească la 1 octombrie, de la 89,4 la 119 lei/Mwh, pentru industriași, și de la 53,3 la 54,6 lei/Mwh, pentru populație. Dar nu mai crește. „S-a atins pragul de suportabilitate“. Dacă luăm de bună declarația, înseamnă că iar o să ne încadrăm în ținta de inflație datorită… sărăciei. Plouă cu vești bune, mergeți la vot! Doar bugetul statului o să cam rămână iarăși fără petic, fiindcă dacă prețurile nu se majorează, nici guvernul nu mai încasează bani din suprataxarea profitului Romgaz & Co., dar cum ziceam, bugetul oricum e țăndări și asta e treaba viitorului guvern.

Bogdan Glăvan,
profesor de economie, autorul blogului www.logec.ro