Angajaţii din sectorul public din România nu primesc «salariu egal la muncă egală». Noua lege ar putea elimina discrepanţele uriaşe dintre salarii. Pentru adoptarea ei este nevoie de asumarea răspunderii guvernamentale.
Guvernul Boc ar putea promova în Parlament proiectul legii salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice în termenul convenit, cu două condiţii: 1. Să elaboreze legea până la începutul lunii mai. 2. Să-şi dovedească bărbăţia în plină campanie electorală.
Mariana Câmpeanu, semnatară a acordului cu privire la principiile de bază ale legii, în calitate de ministru al muncii la data promovării (11 noiembrie 2008), spune că actul normativ este gata în proporţie de 99%, dar numai pentru funcţionarii publici. Adică pentru un sfert din personalul plătit din fonduri publice. „La salariile bugetarilor cu contract, problemele sunt mai complicate, pentru că sunt diferenţe mari între administraţia obişnuită şi cea specială: armată, poliţie, securitate, magistraţi“, pune degetul pe rană fosta deţinătoare a portofoliului ministerial. Or, acordul de principii prevede tocmai eliminarea acestor discrepanţe, prin aplicarea aceloraşi unităţi de măsură tuturor salariilor bugetarilor.
Grupul de lobby de la Justiţie: Legea va fi avizată în 2075
„Lipsa echităţii în sistem se datorează separării categoriilor de personal în funcţie de salariile lor de bază. Poliţiştii, angajaţii din sănătate şi învăţământ primesc în mod constant salarii mai mari decât funcţionarii publici şi personalul contractual“, se precizează în raportul Băncii Mondiale cu privire la procedurile salariale din sectorul public.
Banca Mondială arată cu degetul spre Guvern, pentru că „nu a realizat nicio analiză cuprinzătoare în ultimii zece ani.“ Vicepreşedintele Cartelului Alfa, Petru Dandea, spune că în sertarul fostului ministru al muncii a existat un dosar bine elaborat. „Gheorghe Barbu a identificat discrepanţele existente între sectoarele bugetare, pe funcţii care pot fi considerate echivalente ca nivel de pregătire şi reponsabilitate. Justiţia se situa la cel mai înalt nivel salarial, urmau armata şi poliţia, învăţământul, sănătatea şi administraţia publică.“ Fostul ministru a luat ca reper maxim nivelul salarial din armată şi poliţie şi a stabilit un calendar de majorare a veniturilor categoriilor inferioare, timp de doi ani, interval în care salariile de la justiţie urmau să stagneze. „Când a auzit de acest model, grupul de lobby de la justiţie a spus că legea va fi avizată în 2075.“
Armata, poliţia şi magistraţii sunt mai presus de lege
Secretarul de stat de la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS), Valentin Mocanu, spune că, dimpotrivă, toată lumea doreşte o lege unitară în sistemul bugetar: „Am discutat asupra procedurii prin care, într-o perioadă de minimum cinci ani, să reaşezăm salarizarea în limite mai apropiate de normal. Vom încerca să revenim la un raport de 1 la 15 între salariul de bază minim pe economie şi salariul de bază maxim al personalului plătit din fonduri publice.“ În proiectul aflat în discuţie între partenerii de dialog social se precizează că salariul de bază este principalul element al venitului total, el reprezentând cel puţin 75% din acesta. Valentin Mocanu recunoaşte însă că elementul cel mai delicat în elaborarea acestei legi va fi ierarhizarea importanţei domeniilor bugetare.
Mariana Câmpeanu exclude posibilitatea cuprinderii armatei şi poliţiei în parametrii noii legi: „În toată lumea, armata şi poliţia au sisteme specifice de salarizare. Şi magistraţii au nişte legi preferenţiale, numai că aceste principii de bază ar trebui respectate chiar şi în aceste cazuri.“ Elena Iorga, coordonator de programe la Institutul pentru Politici Publice (IPP) priveşte cu scepticism posibilitatea elaborării unei legi autentice a sistemului unitar de salarizare a personalului bugetar. „Se va face, probabil, un compromis, în sensul că se va încerca armonizarea actualelor acte normative care reglementează salarizarea funcţionarilor publici.“
Din analizele efectuate de IPP, rezultă că funcţionarii publici şi personalul contractual din administraţia locală sunt în mod clar mai prost plătiţi decât cei din administraţia centrală. Discrepanţe majore sunt şi între sistemul de salarizare a funcţionarilor publici şi a personalului contractual. „Pentru aceleaşi atribuţii, competenţe şi responsabilităţi, pe posturi identice, funcţionarul public primeşte mai puţin decât cel contractual, explică Elena Iorga. Desigur, acest sistem discriminatoriu duce la demotivare, scăderea eficienţei şi fluctuaţie de personal.“ Primarii din administraţia locală se plâng că nu au sporuri şi au ajuns să câştige mai puţin decât directorii din subordinea lor. Pe de altă parte, sporurile şi diversele bonificaţii sunt instrumente perfide de constrângere a personalului, deoarece evaluarea este doar o simplă formalitate.
Valentin Mocanu se gândeşte la efectele creşterii salariilor în „zona inferioară a sistemului bugetar“, în intervalul de implementare a legii, asupra salariilor din sectorul privat. Efecte majore vor fi şi asupra pensiilor. Instituirea unei legi unitare a salarizării nu se poate face fără crearea unui sistem similar în domeniul pensiilor, unde excepţiile de la legea comună sunt alcătuite tot din aceleaşi categorii de personal. Secretarul de stat de la Ministerul Muncii refuză să se gândească deocamdată şi la schimbarea legii pensiilor. Şi aşa, elaborarea şi adoptarea legii unitare a salariilor este problematică. Petru Dandea are o opinie mult mai tranşantă cu privire la soarta acestei legi: „Având cele două tipuri de alegeri în acest an, clasa politică nu riscă o pierdere de scor prin asumarea acestei legi.“
Filosofia şi practica salarizării în Europa
Deşi există variaţii privind aplicarea principiilor care stau la baza salarizării personalului din sectorul public, în ţările europene practicile sunt structurate pe un set de obiective care chiar se respectă:
• Salariul de bază este principalul element al venitului total, el reprezentând cel puţin 90% din venitul total.
• Primele nu sunt o practică obişnuită. Acolo unde există, acestea se limitează la aproximativ 10-20% din salariul de bază.
• Primele sunt în mod normal finanţate din alocaţiile speciale de la buget. Banii economisiţi din posturile neocupate nu pot fi folosiţi pentru plata primelor personalului în funcţii.
• Beneficiile în natură (ex. locuinţe, automobile, telefoane mobile) sunt rare.
• Nivelurile salariale din serviciile publice sunt mai mici prin comparaţie cu posturile din sectorul privat. Ele variază de la ţară la ţară, dar în general ajung la aproximativ 60% – 80% din nivelurile salariale din sectorul privat.
• Structurile salariale se bazează în mod obişnuit pe o serie de gradaţii care reflectă conţinutul relativ al muncii, stabilit pe un sistem de evaluare a rezultatelor, responsabilităţilor, cunoştinţelor şi competenţelor.
• Există o singură gradaţie şi structură salarială în cadrul fiecărui serviciu public sau familie ocupaţională (de exemplu, lucrători în sănătate, profesori, etc.), ceea ce reflectă principiul „plată egală la muncă egală“.
Acordul social prevede adoptarea legii până în mai 2009
Peste o lună şi jumătate, legea unitară de salarizare a personalului plătit din fonduri publice ar trebui să fie adoptată în Parlament, dacă ar fi ne ghidăm după acordul semnat, la 11 noiembrie 2008, de primul-ministru, miniştrii de la Ministerul Muncii, Ministerul de Interne şi Reformei Administrative, Ministerul Economiei şi Finanţelor aflaţi în funcţie, alături de şapte partide şi formaţiuni parlamentare, cinci confederaţii sindicale şi 13 confederaţii patronale reprezentative. Acordul cuprinde principiile care vor sta la baza legii unitare de salarizare a personalului bugetar.
1. Legea va reglementa salarizarea tuturor categoriilor de personal plătite din fonduri publice.
2. Raportul între salariul de bază minim pe economie şi salariul de bază maxim va fi ajustat, astfel încât acesta să se apropie de practicile europene (1 la 15).
3. Armonizarea sistemului de salarizare se va realiza ţinând cont de importanţa, răspunderea, complexitatea activităţii şi nivelul studiilor necesare.
4. Salariul de bază va deveni principalul element al câştigului salarial şi se va realiza prin includerea în structura sa a unor sporuri care au un caracter general.
5. Va fi creată o nouă ierarhie a salariilor de bază, atât între domeniile de activitate, cât şi în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate.
6. Niciunei persoane nu i se va diminua salariul brut de care beneficiază, odată cu trecerea la noul sistem de salarizare.
7. Implementarea noului sistem de salarizare se va realiza într-un termen de cinci ani, prin creşteri salariale diferenţiate, în intervalul anilor 2009 – 2013.
8. Proiectul de lege va fi adoptat într-un termen de maximum şase luni.
