Seceta este una dintre problemele majore cu care se confruntă agribusiness-ul românesc. Existența unui sistem de irigații funcțional la nivel național ar fi singura soluție care ar putea reduce sau chiar elimina problema secetei.

Acest lucru se și încearcă prin recenta Lege nr. 269/2015, publicată în 12.11.2015 în Monitorul Oficial și care modifică și completează OUG nr. 82/2011 și Legea îmbunătățirilor funciare nr. 138/2004. Urmărind modificările legislative de până acum, constatăm că autoritățile au avut nevoie de aproape jumătate de deceniu să concluzioneze că măsurile care s-au dorit a fi implementate prin OUG nr. 82/2011 nu au putut fi aplicate și au dus la perturbarea activității în domeniul sistemului de irigații.

Speranțe de viitor

Spre deosebire de încercările anterioare, actualul act normativ pare să creeze premisele demarării proiectului de reabilitare a sistemului național de irigații și de refacere a infrastructurii principale de irigații în România.
Actul normativ introduce, în premieră, un abonament pentru utilizarea infrastructurii de irigații, iar sumele astfel obținute vor fi utilizate pentru întreținerea sistemelor de irigat, modernizarea și dezvoltarea acestora, respectiv paza acestora. Organizațiile care au preluat infrastructura pot încasa contravaloarea abonamentului, cu condiția utilizării acestor sume pentru întreținere, exploatare și pază, fiind obligate să justifice cheltuielile efectuate din aceste venituri. Dacă o parte din sumele colectate nu vor fi utilizate în anul curent, acestea vor putea fi utilizate în anul următor.
În ceea ce privește costul unui astfel de abonament s-a vehiculat ideea că ar fi de aproximativ 20 de lei pe hectar, însă cuantumul exact al acestuia va fi publicat în Monitorul Oficial până cel mai târziu la finalul anului. Dacă prețul abonamentului va corespunde sumei vehiculate, reglementarea se va dovedi extrem de utilă, întrucât până acum au existat regiuni unde nu a putut fi utilizat sistemul de irigații, deși era funcțional, din cauza prețului considerabil la apă și energie. În contextul actual, fermierii care doresc să își irige culturile, utilizând infrastructura principală și secundară, vor achita doar prețul acestui abonament anual, care se estimează că va presupune costuri mai mici cu apa și energia decât până acum. Mai mult, există posibilitatea de a fi încheiate contracte multianuale, pe o perioadă de cel puțin 5 ani, care ar permite negocierea unor prețuri preferențiale.

Dreptul de proprietate

Noua reglementare clarifică și regimul de proprietate al sistemelor de irigații. În concret, infrastructura secundară de irigații se poate transmite în proprietatea organizațiilor interesate, la cererea acestora, printr-o hotărâre emisă de guvern, de consiliul local sau de consiliul județean, după caz, în funcție de titularul dreptului de proprietate asupra infrastructurii vizate. Dacă aceste entități nu vor respecta obligațiile asumate cu privire la investițiile în infrastructura obținută în proprietate, aceasta va fi preluată în proprietate publică, eliminându-se în acest mod degradarea și distrugerea sistemului de irigații. În plus, respectarea obligațiilor asumate de aceste entități urmează a fi verificată periodic de către reprezentanții Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare.
În același timp, este de remarcat că a fost suplimentat personalul Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare care, fiind subdimensionat până la acest moment, nu avea cum să administreze și să gestioneze în mod real și eficient infrastructura de îmbunătățiri funciare.
În acest context, cu premise legale corespunzătoare și finanțare adecvată, în următorii ani dependența actuală de condițiile meteorologice pentru a cultiva la adevăratul potențial național ar trebui să fie considerabil limitată. Deocamdată lipsesc normele metodologice care să stabilească în mod concret care sunt etapele pentru a pune în aplicare legea, însă acestea ar trebui să apară în aproximativ 30 de zile, după cum se menționează în conținutul acestui act normativ.