Italia așteaptă ca Mario Draghi să soluționeze criza. Deși încă nu oficial, evenimentul a însemnat „condamnarea la moarte” a premierului Giuseppe Conte, un magistrat necunoscut inițial, care, cu o mare dexteritate de ordin ideologic, a reușit să supraviețuiască timp de peste doi ani ca premier în fruntea a două guverne – primul fiind o alianță între naționaliști de extremă-dreaptă și populiști, iar al doilea, împreună cu populiștii și cu politicienii de centru-stânga, transmite nytimes.com

Guvernul de coaliție al lui Conte, care a reunit populista Mișcare Cinci Stele și Partidul Democrat, de stânga, a căzut luna trecută, în momentul când Matteo Renzi, un fost premier pe vremuri popular și fost lider al Partidului Democrat, a retras sprijinul Italiei Viva, un partid mic, dar important.

Italia așteaptă ca Mario Draghi să soluționeze criza

Renzi, un politician ambițios, dar nemulțumit de evoluția lui Conte și deranjat de răceala manifestată față de el, a susținut că incompetența coaliției guvernamentale, tendințele nedemocratice și reținerea populistă de a nu profita de toate fondurile salvatoare puse la dispoziție de Uniunea Europeană riscă să agraveze criza deja catastrofală a Italiei, datorată coronavirusului.

Aproape 90.000 de italieni au murit bolnavi de Covid-19, iar țara se confruntă cu o criză economică după o serie de carantine impuse pentru a împiedica răspândirea virusului.

Până marți, s-au tot purtat convorbiri vizând soluționarea crizei politice. De câteva ori în ultimele zile, eforturile de a-l menține pe Conte în fruntea unui al treilea guvern păreau plauzibile, având în vedere că Mișcarea Cinci Stele părea dispusă să răspundă dorinței lui Renzi de a-și asigura o mai mare influență într-o remaniere guvernamentală cu adevărat eficientă.

Dar marți, după ore de negocieri între liderii partidelor, Renzi, al cărui sprijin era necesar pentru restabilirea guvernului, l-a criticat public pentru modul în care coordonează vaccinarea și pentru eșecul în tentativa de a readuce în școli mai mulți elevi. El nu a putut fi potolit, iar Conte a devenit o umbră a trecutului.

În schimb, Draghi,  o mană cerească pentru mulți dintre politicienii italieni cei mai proeuropeni, părea că îl va înlocui.

Una dintre cele mai importante oficialități internaționale ale Italiei

Mario Draghi se prezintă ‘pe scenă’ drept una dintre cele mai importante oficialități internaționale ale Italiei și un vajnic apărător al blocului european. Lui i se datorează scăderea ratei dobânzilor, precum și declarația potrivit căreia el „va face orice” ca să salveze moneda euro atâta vreme cât este președintele Băncii Centrale – declarație pe care a făcut-o în timpul crizei datoriilor din zona euro. Câteva luni mai târziu, el a promis vânzări nelimitate ale obligațiunilor emise de guvernele din zona euro către țările cu mari datorii, inclusiv Italia, împiedicând astfel efectiv presiunile unei zdrobitoare crize financiare.

Marți seara, președintele Italiei, Sergio Mattarella, care dispune de puteri deosebite în timpul unei crize politice, a declarat cât se poate de clar că, în opinia sa, aceasta ar fi soluția de scoatere a Italiei din criză, și nu niște alegeri anticipate. „Am datoria să subliniez că o perioadă îndelungată de campanie electorală și inerenta reducere a activității guvernului ar coincide cu un moment crucial pentru soarta Italiei”, a subliniat Mattarella într-o declarație televizată.

Vestea intrării în scenă a lui Draghi i-a încântat atât pe unii dintre politicienii cei mai proeuropeni ai Italiei, cât și pe cei care au criticat lipsa de experiență a lui Conte.

„Vă mulțumesc dle președinte”, a scris pe Twiitter un fost premier al Italiei, Paolo Gentiloni, care acum este un important oficial al Uniunii Europene.

Dar Renzi demonstrase deja, și chiar de mai multe ori, că este imprevizibil, ca să nu spunem mai mult.

Renzi a știut să manipuleze nivelurile puterii

Tocmai pariul lui a fost cel care a provocat criza și tensionatele tratative care au urmat. Renzi părea pe cale să găsească o nouă majoritate guvernamentală chiar și în contextul unui guvern al lui Conte. Dar n-a fost să fie.

Renzi a știut să manipuleze nivelurile puterii și a acționat ca un politician răzbunător sau, potrivit susținătorilor săi, ca artizan al unei capodopere politice. Marți, el și-a adăugat ‘scalpul’ lui Conte în colecția sa de adversari politici, printre care se numără și liderul nationalist Matteo Salvini, pe care l-a înlăturat de la putere în 2019, printr-un spectacol-surpriză de sprijin față de Mișcarea Cinci Stele și față de Conte.

Salvini, ca de altfel și alți lideri de dreapta, a susținut că demisia lui Conte și lipsa de consens politic trebuie să ducă la noi alegeri anticipate, alegeri pe care, potrivit sondajelor, el le-ar cîștiga.

Dar în pofida acestor declarații, el a evitat totodată să se arate prea critic la adresa lui Draghi.

Marți seara, imaginea lui Conte, cel pe care Mișcarea Cinci Stele l-a scos din umbră cu doar doi ani în urmă, părea deja să pălească.

„Dincolo de toate certurile pe tema câștigătorilor și perdanților, miezul întregii situații este acela că, în condițiile celei mai dificile și mai dramatice situații pe care ne-am putea-o imagina, trecem din mâinile lui Conte în cele ale lui Draghi”, scria pe Twitter Mario Calabresi, un om care a scris în două dintre cele mai importante ziare din Italia. “Eu o să dorm tun. Dar voi?“