Potrivit cercetătorilor, fenomenul se apropie de munca în echipă, când sarcinile sunt clar distribuite membrilor, pentru că asta este internetul  în fond – o interfaţă între un anumit individ şi alţi indivizi.
Metodologia a fost simplă. Cei 46 de subiecţi au fost împărţiţi în două grupuri şi au fost rugaţi să redacteze anumite propozitţii. Un grup ştia că acestea vor fi şterse ulterior redactării, iar celălalt grup a fost lăsat să creadă să informaţiile vor fi salvate. Odată ce datele au dispărut, subiecţii au fost rugaţi să reformuleze propoziţiile din memorie, iar membrii grupului care ştia că datele vor dispărea după redactare s-a descurcat mai bine.
Experimentul încearcă, potrivit psihologilor, să aprofundeze relaţia dintre instrumentele online şi capacitatea de cunoaştere, care în ciuda omniprezentelor motoare de căutare, smartphone-uri şi cloud-computing, nu a fost suficient cercetată.