Expertii independenti sunt nemultumiti de faptul ca trebuie sa cotizeze simultan atit ca persoane fizice, cit si ca firme, sume deloc neglijabile la nu mai putin de cinci (foarte curind, sase) asociatii diferite.
Obolul anual catre CECCAR, reprezentind pina acum 2% din cifra de afaceri a firmei, este de departe cel mai consistent. in pofida convingerii dlui Toma ca valoarea contributiei este „una dintre cele mai mici din Europa”, regula din lumea larga este plata unei cotizatii i suma fixa, care i Marea Britanie, de pilda, este de circa 100 USD. „Dar nu atit cuantumul este important, cit modul cum sunt cheltuiti banii” – puncteaza presedintele CECCAR, ignorind ca asta ii si reproseaza membrii asociatiei sale: „CECCAR a pornit de la doua camere ichiriate i strada Ilfov si acum este proprietarul unui sediu i Centrul Civic; are filiale i toate judetele, 30 dintre ele au sedii proprii, are 150 de angajati si o armata de colaboratori, conducerea nu rateaza nici o conferinta sau congres international, dar noua nu ne este cu nimic mai bine decit la iceput. si nu primim i schimb decit dreptul de exercitare a profesiei. Toate celelalte servicii (itre care unele obligatorii: 40 de ore de curs, asigurari profesionale etc.) le platim.”
Problema presedintelui Toma este, i esenta, itretinerea unui aparat supradimensionat, cu numeroase filiale care consuma considerabil mai mult decit produc, i conditiile i care bugetul s-a redus de la 35 miliarde lei i 1999 la 26 miliarde lei i 2000.
Anul abia icheiat a aruncat CECCAR-ul i criza financiara. Pe de o parte, bugetul n-a fost practic restructurat, cheltuielile fixe (60% din total, circa 13 miliarde fiind salarii, colaborari si indemnizatii) si investitiile deja angajate i toata tara, atirnind ca o piatra de moara de gitul asociatiei. Pe de alta, gradul de colectare a cotizatiilor trece cu putin peste 50%, filialele care produc venituri au iceput sa ascunda banii i conturi bancare, cerind i schimb Capitalei sa le plateasca facturile, iar membrii de rind recurg, potrivit dlui Toma, la subevaluarea veniturilor proprii pentru a-si reduce astfel contributia la CECCAR.
Solutia pe care a gasit-o conducerea asociatiei la criza actuala este croita dupa schema consacrata a ministrului Remes: ridicarea, de la 1 ianuarie a.c., a cotizatiei de la 2% la 4% din cifra de afaceri. „Desi masura va fi discutata abia i martie de Conferinta CECCAR – se confeseaza patronul unei societati de consultanta – eu va trebui sa platesc ica de la sfirsitul lui ianuarie, un avans de 30 mi-lioane lei i contul acestui 4%. Care procent, la o rata medie a rentabilitatii de 10% a firmelor din bransa, iseamna 40% din profit. Mai mult decit ne ia statul!”
Nici nu trebuie sa mire ca, i aceste conditii, doi dintre cei sase experti independenti pe care i-am intervievat isi doresc sa scape de onoarea de a fi membri ai CECCAR si sa treaca la Camera Auditorilor. Ceea ce nici n-au visat birocratii din administratie sunt pe cale sa reuseasca alesii CECCAR: reiregimentarea expertilor independenti sub drapelul Ministerului Finantelor.