sectorului si efectele acestora, o paralela intre cele doua sisteme este posibila.
Pe cine sperie Comisia Europeana?
Pentru Comisia Europeana, rolul intreprinderilor mici si mijlocii in recuperarea decalajului economic ce desparte Uniunea Europeana de Statele Unite ale Americii este imens. Europa se bazeaza pe ele pentru a face saltul catre societatea informationala si a pune capat anilor de somaj si stagnare. Strategia Lisabona, document adoptat in anul 2000 ce stabileste tinta pe care doreste Uniunea Europeana sa o atinga – aceea de a deveni in 2010 principala forta economica a lumii, le numeste „coloana vertebrala” a sistemului. Zeci de directive impun statelor membre reguli ce favorizeaza afacerile mici si mijlocii. si ce daca, de vreme ce guvernele nationale nu le pun aplicare, iar autoritatea Comisiei asupra acestora nu este atat de puternica incat sa le oblige sa o faca. Cei zece ani de existenta ai Pietei Interne Unice nu au fost, se pare, suficienti pentru aplicarea legilor menite sa deschida granitele liberei circulatii a marfurilor, fortei de munca si serviciilor. IMM-urile sunt principalele afectate, pentru ca marile companii private si cele patronate de state au resursele financiare necesare depasirii handicapului globalizarii operatiunilor. Doar Danemarca, Finlanda si Marea Britanie aplica majoritatea directivelor destinate stimularii IMM-urilor, prin urmare sunt economiile cele mai dezvoltate. si chiar si asa, discriminari intre marile si micile afaceri se petrec in fiecare zi.
Egalitate, dar nu pentru catei
Nici nu se pune problema concurentei loiale intre acestea. Ajutoarele si subsidiile pe care tari ca Germania, Franta, Italia sau Marea Britanie le acorda monopolurilor private si publice, obstructionarea privatizarii companiilor de utilitati, fiscalitatea in medie cu 23% mai impovaratoare pentru IMM-uri arata ca egalitatea sanselor in afaceri – obiectiv al Strategiei Lisabona – nu se regaseste in realitate. La un profit anual de 30 de mii de euro, o IMM cu un singur angajat plateste statului taxe si impozite de 40% in Suedia si Danemarca, 30% in Germania sau, cea mai fericita situatie, 11% in Marea Britanie. Daca profitul creste, 100 de mii de euro sa zicem, statul ii ia, in medie, 50-60%.Toate acestea, alaturi de lipsa culturii si spiritului antreprenorial, determinate in parte si de sistemul generos de protectie sociala ce stimuleaza inertia individului, fac diferenta intre intreprinzatorul american, stimulat sa-si asume riscuri si impins de administratia tarii sale sa-si globalizeze afacerea si cel european – sfios, complexat, cu mentalitate de pensionar prosper. Iar aceasta diferenta confera Americii suprematia.

IMM-urile UE, nemultumite ca si cele romanesti
Vazuta prin prisma intereselor Uniunii Europene a Artizanilor si Intreprinzatorilor Mici si Mijlocii, Strategia Lisabona:
· favorizeaza interesele companiilor multinationale si pe cele ale angajatilor acestora, prin faptul ca recunoaste marii industrii drepturi pe care micile afaceri nu le au (ajutoare de stat, fiscalitate discriminatorie – IMM-urile din UE platesc cu 23% mai multe taxe decat marile companii etc.) si le obliga pe acestea din urma sa faca investitii sociale pe care nu si le permit (costuri de mediu, scheme de asistenta sociala etc.)
· nu da solutii unor probleme stringente ale IMM-urilor ca : armonizarea fiscala la nivelul Pietei Unice, accesul limitat la finantare, accesul ca si inexistent la comenzi de stat, birocratie si acces greoi la informatia de afaceri
· nu intareste autoritatea Comisiei Europene asupra statelor membre, acestea evitand implementarea directivelor europene care avantajeaza IMM.