Greve pe teritoriul românesc acum peste 500 de ani. Cine au fost înaintașii sindicaliștilor de azi

În 1376 a avut loc o nouă organizare a breslelor sașilor din Transilvania, la Sibiu, unde au fost convocați juzii și bătrânii orașelor pentru a se sfătui sub ochii trimișilor regelui ungar Ludovic.

Se pare că cel mai mare abuz care a impus reorganizarea a fost că patronii transmiteau prin moștenire fiilor lor drepturile de patron.

Totuși, patronii și-au putut păstra anumite privilegii: copiii lor, care s-ar însura cu o fiică sau văduvă de maestru, să fie primiți gratuit în breaslă.

În general, pentru a fi primit în breaslă, candidatul trebuia să plătească o taxă, de exemplu frânghierii – 1 florin, 4 fonți de ceară și 2 vedre de vin; măcelarii – 10 florini, 2 fonți de ceară, 2 vedre de vin. În plus, noul maestru trebuia să plătească un prânz.

Deși s-a decis că orice om cinstit să fie primit în bresle, românii au fost în continuare împiedicați să adere, nici măcr ucenici neputând fi.

În regulamentul din 1376 sunt înșirate 19 bresle, care cuprindeau 25 de meserii. Dintre acestea mai făceau parte: cismari, mănușari, cuțitari, fabricanți de pungi, fabricanți de arcuri etc.

Calfele aveau și ele organizația lor asemănătoare cu cea a maeștrilor.

Se iveau, nu de puține ori, neînțelegeri între patroni și calfe. Nu rar se declarau greve.

Greve se știe că au declarat calfele de croitori la Sibiu, în 1442, sau calfele orfevrilor din Cluj, la 1573 și 1576.

Înainte de a fi primite în bresle, calfele adesea mergeau la lucru în orașele din Apus, unde învățau lucruri noi.

Regulamentul dispunea ca ucenicii să fie bine tratați, dar soarta lor nu era de invidiat.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric