Europarlamentarul PSD Cristian Terheş susţine, într-o postare pe pagina sa de socializare, că decretul Preşedintelui Iohannis de instituire a stării de urgenţă, precum şi decretul de prelungire a acestei stări riscă să fie lovite de nulitate absolută. Care este motivul invocat de social-democrat?

Terheş spune că şeful statului nu a menţionat temeiul legal precis pentru decizia luată: “A instituit şi prelungit Preşedintele Iohannis starea de urgenţă în baza art. 3 lit. a) sau lit. b) din OUG 1/1999? Nu ştim, pentru că el a precizat că instituie şi prelungeşte starea de urgenţă doar în baza art. 3, fără a preciza litera de la articol.”

Europarlamentarul PSD mai arată că, având în vedere că Parlamentul nu a încuviinţat încă decretul de prelungire a stării de urgenţă, Klaus Iohannis ar mai avea timp să amendeze respectivul decret, pentru a elimina orice risc.

Postarea integrală a lui Cristian Terheş

„Decretul Presedintelui Iohannis de instituire a starii de urgenta, precum si decretul de prelungire a acestei stari risca sa fie lovite de nulitate absoluta pentru ca Presedintele nu a invocat temeiul legal precis de emitere a acestor decrete!

Prin Decretul 195 din 16 martie 2020 Presedintele Iohannis a instituit pentru 30 de zile starea de urgenta pe intregul teritoriu al Romaniei. Masura a fost apoi incuviintata de Parlament.
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/223831

Ulterior, prin Decretul 240 din 14 aprilie 2020 Presedintele Iohannis a prelungit, incepand cu data de 15 aprilie, cu inca 30 de zile starea de urgenta pe intregul teritoriu al Romaniei. Parlamentul nu s-a pronuntat inca pe aceasta masura.
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/224849

Conform expunerii de motive, cele doua decrete au fost date „în temeiul prevederilor art. 93 alin. (1), ale art. 100 din Constituția României, republicată, și ale art. 3 și art. 10 [si art. 15 – in cazul Decret 240/2020 – n.m.] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 453/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

Art. 3 din OUG 1/1999 prevede urmatoarele:

„Starea de urgență reprezintă ansamblul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în URMATOARELE SITUATII:

a) existența unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale;

b) iminența producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre”.

Dupa cum vedeti, in acest articol e vorba despre doua situatii distincte in care se poate institui starea de urgenta.

Distinctia dintre cele doua situatii este importanta, deoarece in functie de litera invocata, a) sau b), se pot aplica o serie de masuri, diferite pentru fiecare caz in parte.

Astfel, art. 18 din OUG 1/1999 detaliaza ce se intampla in cazul instituirii starii de urgenta in baza art. 3 lit. a), iar art. 19 din aceeasi ordonanta detaliaza ce se intampla in cazul instituirii stariii de urgenta in baza art. 3 lit. b).

Aici gasiti textul complet al OUG 1/1999, unde puteti vedea ce contin art. 18 si 19:
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/218166

Mai mult, articolul 26 din OUG 1/1999 stabileste distinct CE masuri se pot dispune in cazul celor doua stari de urgenta, gravitatea acestora fiind vizibil diferita in cazul art. 3 lit. a) fata de lit. b).

“Art. 26
(1) Pe durata stării de urgență, instituită în temeiul art. 3 lit. a), se pot dispune următoarele:
a) aplicarea planurilor aprobate, conform dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență și ale decretului de instituire;
b) organizarea și asigurarea cu prioritate a transporturilor, comunicațiilor, produselor, resurselor și infrastructurii pentru nevoile forțelor destinate apărării;
c) închiderea frontierei de stat, în întregime sau în zona în care a fost instituită starea de urgență, intensificarea controlului la punctele de trecere a frontierei care rămân deschise, precum și supravegherea frontierei pe toată lungimea sa.
d) rechiziționarea de bunuri, potrivit legii.

(2) Pe durata stării de urgență, instituită în temeiul art. 3 lit. b), autoritățile și instituțiile publice, operatorii economici și populația sunt obligate să respecte și să aplice prevederile legale speciale pe domeniu, precum și măsurile dispuse de autoritățile competente.”

De aceea, pentru verificarea legalitatii masurilor dispuse, mentionarea in decret a temeiului legal precis este fundamentala.

Acesta este si motivul pentru care, de altfel, art. 14 din OUG 1/1999 prevede explicit ca:

„Decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgență TREBUIE să prevadă următoarele:

a) motivele care au impus instituirea stării;”.

Motivele sunt justificate in fapt si in drept, or tocmai temeiul de drept nu a fost precizat de Presedintele Iohannis in cele doua decrete.

A instituit si prelungit Presedintele Iohannis starea de urgenta in baza art. 3 lit. a) sau lit. b) din OUG 1/1999?

Nu stim, pentru ca el a precizat ca instituie si prelungeste starea de urgenta doar in baza art. 3, fara a preciza litera de la articol.

In lipsa acestei motivari explicite in drept a temeiului in baza carei litere de la art. 3 din OUG 1/1999 Presedintele a instituit, iar apoi a prelungit starea de urgenta, cele doua decrete risca sa fie lovite de nulitate absoluta, iar prin aceasta sunt lovite de nulitate absoluta si toate actele subsecvente.

Ii las pe altii sa justifice daca si cum se mai poate „corecta” viciul din Decretul 194/2020, prin care Presedintele a instituit starea de urgenta.

Dat fiind, insa, ca Decretul 240/2020 de prelungire a starii de urgenta nu a fost inca incuviintat de Parlament, Presedintele ar trebui sa amendeze acest decret si sa precizeze explicit in baza carei litere de la art. 3 din OUG 1/1999 a emis decretul.

Daca Decretul 240/2020 ramane cum e acum, fara mentionarea temeiului precis de la art. 3 din OUG 1/1999, se vulnerabilizeaza si risca a fi compromise toate masurile luate pana acum.”