Revenirea la economie de piata si democratie a tarilor europene ex-socialiste impunea la inceputul anilor ‘90 o serie de decizii majore cu privire la modul de organizare sociala, economica, institutionala, care sa asigure restabilirea, dupa cinci decenii de totalitarism, normalitatii evolutiei tarilor respective. Se vorbea atunci de „modelul suedez”, „modelul vest-german”, „modelul japonez”, care se dovedisera in perioada postbelica in masura sa produca miracole ale dezvoltarii.
Anii de cautari au luat sfarsit in 1993, prin incheierea Acordului European de Asociere la Uniunea Europeana, intrat in vigoare la 1 februarie 1995. Romania primea nu numai un model pentru viitoarea sa oranduire sociala, dar si un sprijin larg, multilateral, pentru modernizarea structurilor economice, legislatiei, mecanismelor institutionale si pentru restabilirea dialogului cultural european. Inca din 1930, cand Aristide Briand, ministrul de externe francez, a supus examinarii Ligii Natiunilor „planul Briand” asupra organizarii unui regim de uniune federala in Europa, prima expresie formala a ideii Europei unite, a fost precizat obiectul comunitatii: „A se uni pentru a trai si a prospera, aceasta este stricta necesitate inaintea careia se gasesc adesea natiunile Europei”. El pledeaza pentru inlaturarea celor 20.000 km de bariere vamale care impiedica extinderea relatiilor economice, pentru intensificarea si ameliorarea productiei industriale, si mai buna utilizare a fortei de munca.
Dezvoltarea autarhica a Romaniei, rupta de relatiile ei firesti cu tarile vest-europene in a doua parte a secolului XX a generat pierderi imense prin dezvoltarea unor industrii care nu au rezistat la confruntarea directa cu piata.
Cu cateva zile inainte de anul 2000, tara noastra a fost nominalizata la Helsinki pentru a pasi intr-o etapa mai avansata pe drumul integrarii europene si anume de Parteneriat pentru Aderare. Proiectand pe termen scurt (pentru anul 2000) si pe termen mediu (urmatorii 3 ani) obiectivele ce decurg din Acordul European, Programul National de Dezvoltare si Programele sectoriale prezentate Comisiei Europene in aceasta toamna, Parteneriatul pentru Aderare contureaza strategia si desemneaza instrumentele de sprijin ale UE (Phare, Sapard, Ispa) – pentru progresul pregatirii de aderare.
Intre obiectivele anului 2000 in domeniul economic Parteneriatul pentru Aderare a retinut:
n Consolidarea stabilitatii macroeconomice, prin aplicarea de reforme structurale si stabilirea unei strategii pe termen mediu – abordare comuna cu Comisia Europeana;
l Aplicarea acordurilor incheiate cu FMI, Banca Mondiala si Uniunea Europeana;
l Continuarea restructurarii finantelor publice;
l Promovarea competitivitatii prin restructurarea si reorientarea intreprinderilor catre piata, prin masuri de stimulare a investitiilor interne si externe, prin simplificarea procedurilor legale si administrative si stabilitatea normelor de privatizare si functionare a firmelor; introducerea noilor reglementari pentru faliment;
l Adoptarea unui plan de restructurare in siderurgie conform cu cerintele UE.
n Pentru piata unica se prevede:
l Functionarea legislatiei privind achizitiile publice;
l Protectia proprietatii industriale sa fie aliniata reglementarilor UE, in special cu privire la marcile de comert, drept de autor, si alte drepturi de acest gen; intarirea capacitatii de combatere a contrafacerii si intarirea controlului de frontiera;
l Miscarea libera a marfurilor – adoptarea legislatiei-cadru la principiile „New and Global Approach” si crearea unei infrastructuri administrative compatibile; adoptarea de legi-cadru pentru produse chimice si alimentare; preluarea treptata a reglementarilor in domeniul auto;
l Libera miscare a serviciilor – adoptarea legislatiei referitoare la directivele la constituirea si supravegherea societatilor de asigurare; directivele cu privire la pietele de capital; directivele cu privire la fonduri de investitii si plasamente in valuta; intarirea capacitatii agentiilor de supraveghere financiara;
l Protectia concurentei prin legislatie specifica, intarirea pozitiei consiliului si oficiului concurentei, supravegherea subventiilor de stat;
l Alinierea legislatiei in domeniul audiovizualului;
l Armonizarea legislatiei in domeniul TVA si accizelor, tratament egal pentru producatorii interni si importul de tigari si respectarea principiilor „Codului de conduita pentru impozitarea afacerilor” in politica fiscala;
l Combaterea fraudei si coruptiei in domeniul vamal.
Programe sectoriale: Agricultura, transporturi, politici sociale si utilizarea fortei de munca (integrare in strategia europeana a fortei de munca), mediu, justitie si interne.
n Dezvoltarea capacitatii de absorbtie a asistentei financiare acordate de UE prin:
l corelarea in continuare a Planului National de Dezvoltare si a Planului de Dezvoltare Rurala cu programele Phare, Ispa, Sapard;
l dezvoltarea cadrului legal, administrativ si bugetar pentru instrumentarea programelor sus-mentionate, inclusiv sub aspecte de protectia mediului, reguli de licitatie publica pentru proiectele cofinantate, crearea unei agentii pentru eliberarea fondurilor Sapard;
l introducerea unui sistem de planificare bugetara multianuala pentru cresterea eficientei executiei bugetare; imbunatatirea activitatii departamentului de achizitii publice din Ministerul Finantelor; auditarea titularilor de fonduri in cofinantare.
Asistenta financiara a UE prin cele trei instrumente amintite este conditionata de respectarea de catre Romania a prioritatilor stabilite prin Parteneriatul pentru Aderare.