Guvernul actual ştia de mai bine de un an că este necesară reducerea cheltuielilor publice. În ciuda acestui fapt, măsuri concrete şi coerente au întârziat să apară.
Politicile recente dure de reducere a cheltuielilor bugetare au iscat, după cum era şi normal, discuţii intense. Însă, magnitudinea ajustărilor necesare pentru readucerea pe o traiectorie sustenabilă a deficitului bugetar sugerează existenţa unor dezechilibre fiscale, care nu sunt numai rezultatul guvernării actuale. În fapt, două elemente principale au avut un rol hotărâtor pentru situaţia fiscală curentă a ţării: efectul crizei financiare şi erorile de politică fiscală, cu precădere cele din ultimii doi ani. Dacă primul element a fost în afara controlului autorităţilor, cel de-al doilea era controlabil într-o foarte mare măsură. O eroare majoră a autorităţilor s-a făcut în ultimul trimestru al anului 2008. Atunci, cheltuielile cu salariile angajaţilor sectorului public au crescut de trei ori în termeni reali faţă de perioada corespunzătoare a anului precendent. Este cel mai remarcabil salt făcut în istoria recentă a României de această categorie de cheltuieli. În plus, cheltuielile cu bunurile şi serviciile au crescut şi ele peste măsură. Cumulat, efectul estimativ al acestor cheltuieli suplimentare atinge echivalentul a 2,3% din PIB. Valoarea punctului de pensie a crescut şi ea în termeni reali, între ianuarie 2007 şi decembie 2008, cu peste 55%.
În ţările dezvoltate, politicile economice urmăresc modificări care sunt legate strâns de creşterea PIB-ului, respectiv a veniturilor. Variaţii de o asemenea anvergură sunt de neconceput deoarece creează dezechilibre cu perspectivă puternic destabilizatoare în sistem. Efectul acestor creşteri fără măsură a pus o presiune crescândă pe bugetele anilor viitori. O altă deficienţă a politicii fiscale este însăşi modul în care este gândită şi pusă în practică. Guvernul actual ştia de mai bine de un an că este necesară reducerea cheltuielilor publice. În ciuda acestui fapt, măsuri concrete şi coerente au întârziat să apară. Rezultatul este adoptarea unui set de măsuri, sub presiunea timpului, fără analize fundamentate de impact, care să includă atât efectele directe, cât şi cele indirecte asupra economiei. Un numitor comun al erorilor politicii fiscale recente îl reprezintă contextul politic existent în acea perioadă, respectiv alegerile parlamentare din 2008 şi cele prezidenţiale din 2009.
La ora actuală, ciclul politic influenţează nepermis de mult calitatea deciziilor economice. Această influenţă ar trebui să fie limitată într-un mod sensibil pe viitor. Astfel, probabilitatea acestui gen de erori decizionale va fi mai redusă.
Laurian Lungu, managing partner, Macroanalitica
