Drumul drept e cel mai scurt

Scrisoarea suplimentara de intentie trimisa la Washington spune mai mult de atat: politica de protectie sociala a luat sfarsit. Pastrarea locurilor de munca nu mai este un criteriu pentru procesul de privatizare, asa cum nu mai este importanta nici promisiunea de a investi dupa cumparare. Tot ceea ce conteaza este pretul, care a capatat acum o pondere mai mare in alegerea potentialilor cumparatori. Firmele scoase la mezat vor fi curatate de datorii si maritate cat mai repede, fara prea multe fas

Scrisoarea suplimentara de intentie trimisa la Washington spune mai mult de atat: politica de protectie sociala a luat sfarsit. Pastrarea locurilor de munca nu mai este un criteriu pentru procesul de privatizare, asa cum nu mai este importanta nici promisiunea de a investi dupa cumparare. Tot ceea ce conteaza este pretul, care a capatat acum o pondere mai mare in alegerea potentialilor cumparatori. Firmele scoase la mezat vor fi curatate de datorii si maritate cat mai repede, fara prea multe fasoane.
Dar vestile bune nu se opresc aici: pentru a ajunge la o oarecare eficienta economica, furnizorii de utilitati publice (energie, gaze) sunt obligati sa-i debranseze pe toti cei care nu si-au platit datoriile de la inceputul anului pana acum. Situatie in care se afla, probabil, cam jumatate din industria romaneasca. Greu de crezut ca un director care gaseste anevoie bani pentru salarii va avea cu ce sa plateasca energia consumata. Daca la oprirea activitatii unor companii mari si privatizarea fortata adaugam si cresterea somajului, prin reducerea posturilor din administratia de stat, obtinem un tablou corect al politicii pe care Guvernul s-a angajat sa o duca.
Si ce daca?, ar putea fi reactia la afirmatiile de mai sus a unui om neimplicat. Desigur, scrisoarea suplimentara catre FMI vizeaza direct anumite sectoare, dar indeplinirea respectivelor angajamente va avea impact in toata economia. Primul efect, simplu de anticipat, va fi o crestere a ratei somajului, prin concedieri, restructurari, privatizare sau inchidere prin debransare sau lichidare. Mai multi oameni fara slujba inseamna, automat, mai putini bani de cheltuit, adica scaderea nivelului de trai si a consumului. Multi dintre cei care fabrica produse de larg consum isi refac, probabil, calculele privind nivelul vanzarilor pentru acest an. Iar daca intrarea in somaj nu va fi suficienta, atunci cresterea cheltuielilor pentru energie va inghiti, cu certitudine, o mare parte din bugetele familiilor. Al doilea efect, care urmeaza oarecum logic dupa primul, este incetinirea activitatii economice. Daca adaugam aici si un numar oarecare de fabrici care vor fi inchise din cauza ca nu si-au achitat facturile, concluzia este una singura: cresterea economica prevazuta pentru 2002 ar putea fi afectata de scrisoarea trimisa de Guvern la Washington.
Desigur, exista si jumatatea plina a paharului: cei care vor supravietui dupa acest tratament de soc vor fi mai eficienti. Bugetul statului nu va mai tarai ani la rand datorii restante, furnizorii de gaze si energie electrica nu vor mai fi inglodati in datorii, pe scurt, economia Romaniei va fi mai normala. Singura lectie care poate fi invatata de aici este ca drumul cel mai scurt intre doua puncte este drumul drept. Daca toate guvernele de pana acum nu ar fi incercat sa apuce pe cai laturalnice pentru a gasi drumul spre reforma, nu ne-am fi gasit acum in situatia de a drege intr-un an ce s-a stricat in economie in ultimii 12. Tractorul si Roman sunt acum sacrificate pentru ca manageri si ministri, deopotriva de lasi n-au avut curajul sa vanda sau sa restructureze atunci cand mai putea fi ceva salvat. Toata populatia este obligata sa plateasca facturi imense la energie pentru ca manageri si guvernanti, deopotriva de fatarnici au tinut preturile in loc si au acceptat pierderi, doar pentru ca alegatorul sa fie fericit.