Unele state au decis să reducă bugetele instituțiilor de învățământ superior încă de la începutul lui 2009 (cel mai flagrant exemplu fiind cel al Letoniei – a se vedea graficul), în timp ce altele au așteptat până spre finalul lui 2010 pentru a impune un regim de austeritate, arată un raport al Asociației Universităților Europene  (EUA). În cea de-a doua categorie se înscrie cazul trist al Greciei, al cărei guvern s-a văzut nevoit, la presiunea FMI, să oblige universitățile să-și reducă cheltuielile cu nu mai puțin de 30%. Un exemplu asemănător din acest punct de vedere este cel al Marii Britanii. Aici, studenții protestează de săptămâni bune împotriva  deciziei de tăiere a veniturilor instituțiilor de învățământ cu 40% până în 2014, în urma căreia universitățile au mers până la a tripla taxele de studii.
Din calculele realizate de Capital, în România se constată o scădere ușoară, de circa 6%, a bugetului alocat în 2009 față de 2008, și una mult mai abruptă, de până la 20%, în 2010 față de 2009. Cu unele excepții, cum este cazul Universității Lucian Blaga din Sibiu, care a avut venituri relativ constante în ultimii trei ani. În general, vizate sunt cheltuielile de personal, care ajung, în majoritatea cazurilor, la 80%-90% din total.
Țările care înoată împotriva curentului
În schimb, există state care fie au redus cheltuielile cu un procentaj nesemnificativ, fie deloc.  Se încadrează aici, previzibil, țările nordice, dar și Olanda, Elveția și, atenție, Polonia. Și mai există și cazuri în care guvernul a decis să investească în sistemul universitar mai mult chiar decât în perioada de dinaintea izbucnirii crizei. În frunte se poziționează Franța, care a suplimentat bugetul învățământului superior cu 19 milarde de euro în 2010 și plănuiește majorarea fondurilor destinate acestui segment cu încă 4,7 miliarde de euro anul acesta. Alt stat care mizează în această perioadă pe investiția în educație este Germania, care va spori bugetul universităților publice cu 800 de milioane de euro în 2011 și cu încă 2,7 miliarde de euro în intervalul 2012-2013.
Sponsorizări demne de o grădiniță
Raportul atrage atenția asupra nevoii stringente ca universitățile să se concen­treze asupra obținerii de fonduri proprii, atât prin creșterea taxelor de studii și a numărului de locuri cu taxă, cât și prin atragerea de sponsorizări mai generoase.
Dacă în ultimii trei ani numărul locurilor cu plată a crescut constant (deși taxele nu au suferit variații semnificative), când vine vorba de sponsorizare, universitățile de la noi par a nu cunoaște noțiunea. Să luăm exemplul Universității din București: după ce în 2007 și 2008 a atras donații de câte 120.000 de euro, în ultimii doi ani suma a scăzut de 2,4 ori. Alt caz: în anii în care companiile din sectorul bancar țineau să aibă contracte care să le permită recrutarea celor mai buni absolvenți și crearea imaginii de bun angajator în rândul acestora, Academia de Studii Economice primea dotări serioase de la firmele private. Acum, Florentina Mohanu, directorul de comunicare al instituției, spune că „nu avem sponsori majori. De regulă, sunt contribuții foarte mici, aduse în general de organizațiile studențești, pentru diverse manifestări ale lor“. Universitatea din Craiova și-a prevăzut în buget atragerea de donații și sponsorizări în valoare de 370.000 lei, din care a realizat 9%, iar Politehnica din Timișoara spera, în 2009, la venituri de un milion de lei din aceleași surse, dar s-a mulțumit în final cu 16%. De remarcat că peste o treime din universități nu par a fi primit nicio sponsorizare în ultimii trei ani, ceea ce ridică semne de întrebare privind seriozitatea eforturilor acestora de a atrage de fonduri externe.
Și acum, o comparație ironică: cotidianul The Guardian realiza, la jumătatea anului trecut, o analiză privind impactul dezastruos pe care l-a avut criza asupra sumelor obținute din sponsorizări de către universitățile britanice, care, în anul academic 2008-2009, totalizaseră 532 de milioane de lire sterline, cu 21% mai puțin decât în intervalul anterior.