“Este aproape ca în 2008, când Statele Unite băncile și investitorii nu au mai vrut să fie văzuți ca având plasamente sau cunoscuți ca având plasamente în bondurile ipotecare subprime și alte active așa-numite toxice”, a declarat pentru Bloomberg vicepreședintele executive al Pacific Investment Management Co. (PIMCO) Anthony Crescenzi. Compania, care are sediul în Newport Beach din California, operează cel mai mare fond de obligațiuni din lume, ceea ce face ca declarațiile de mai sus să capete o încărcătură extreme de îngrijorătoare.
Criza subprime, care a dus la criza financiară din 2008, s-a caracterizat prin acordarea de împrumuturi pentru persoanele care aveau dificultăți în a-și respecta programul de rambursare, aceste credite având rate mari de dobândă și termeni mai puțini favorabili care să compenseze riscul mare de credit. Mai exact, prin intermediul unor inovații în piața împrumuturilor ipotecare, li s-au acordat credite unor persoane care nu ar fi avut acces la un împrumut în condiții normale. 
Urmează o nouă criză profundă?
Cu alte cuvinte, analogia făcută de executivul PIMCO sugerează că statele din zona euro, cu excepţia Germaniei, prezintă un risc major de a nu-şi respecta calendarul de rambursare a împrumuturilor (cum s-a întâmplat recent cu Grecia), iar din această cauză investitorii le impun termeni mai puţin favorabili şi le cer randamente tot mai mari. Tocmai pentru a compensa riscul de credit. În plus, cum criza suprime a dus la criza financiară din 2008, am putea spune, prin analogie, că actuala criză a datoriilor suverane din zona euro va conduce inevitabil la o criză profundă pe pieţele financiare globale, nu doar în Europa.
Titlurile emise de guvernul italian au pierdut 5,7% din valoare în acest an, comparativ cu titlurile de trezorerie americane care au oferit un câștig de 9,6%, un maxim al ultimilor trei ani, potrivit indicilor pe bonduri calculați de Bank of America Merrill Lynch.
Națiunile din zona euro au căzut de acord la summitul de acum o lună pentru a fi aplicate sancțiuni automate pentru țările membre care depășesc limita de deficit, deși modul în care penalitățile vor fi puse în practică nu a fost decis încă. De asemenea, s-a convenit pentru susținerea în continuare a unui fond de salvare permanent care să pornească de la jumătate lui 2012.
Cancelarul german Angela Merkel a rezistat presiunilor președintelui francez Nicolas Sarkozy pentru ca Banca Centrală Europeană să-și intensifice achizițiile de datorii guvernamentale.
“Semnând un contract prenupțial”
“Ceea ce Europa încearcă să facă are forma unei uniuni, a unui mariaj, a unei uniuni fiscale într-un an. Ai putea spune că ei au semnat un contract prenupțial”, spune Crescenzi, referindu-se la contractual dintre soți care prevede modul în care afacerile financiare se vor desfășura în timpul căsătoriei sau chiar în caz de divorț. “Există încă o lipsă de claritate dacă ei vor ajunge efectiv la altar și în ceea ce privește formularul acestei uniuni”, adaugă el.
Euro a căzut ieri la minimul ultimilor zece ani în raport cu yenul iar randamentele cerute pentru obligațiunile italiene pe zece ani au crescut peste nivelul de 7% după ce Trezoreria din Roma a vândut mai puțin decât ținta maximă o licitație recentă.
Și asta după ce, alaltăieri, moneda europeană s-a depreciat pe fondul datelor potrivit cărora bilanțul BCE a ajuns la nivelul record de 2,73 trilioane de euro ca efect al intensificării împrumuturilor către instituțiile financiare, în ultima săptămână, pentru a menține fluxurile de credit pe timpul crizei datoriilor.
“Ei încearcă să găsească unele căi pentru susținerea sistemului bancar”, spune Crescenzi, care adaugă că este puțin probabil ca BCE să urmeze exemplul Rezervei Federale americane de cumpărare de bonduri, cunoscut ca o relaxare cantitativă (quantitative easing).

Te-ar putea interesa și: