De ce România se vinde greu

Să-ţi faci imagine, să încerci să te vinzi în mijlocul crizei nu e, în sine, o idee rea. De fapt, dacă e să te iei după spusele experţilor în co­­mu­­nicare, să taci mâlc atunci când lu­crurile merg prost este poate cea mai păguboasă atitudine. Dar, dacă tot ieşi la rampă, fă-o inteligent şi efi­ci­ent. S-a vorbit mult şi aprins despre suspecta generozitate a Guvernului faţă de ministe­rul condus de Elena Udrea, căruia i-a fost alocat un

Să-ţi faci imagine, să încerci să te vinzi în mijlocul crizei nu e, în sine, o idee rea. De fapt, dacă e să te iei după spusele experţilor în co­­mu­­nicare, să taci mâlc atunci când lu­crurile merg prost este poate cea mai păguboasă atitudine. Dar, dacă tot ieşi la rampă, fă-o inteligent şi efi­ci­ent. S-a vorbit mult şi aprins despre suspecta generozitate a Guvernului faţă de ministe­rul condus de Elena Udrea, căruia i-a fost alocat un buget fără pre­cedent, în timp ce de la altele s-au luat bani. Deo­camdată, singurul său proiect cu adevărat important este realizarea brandului turistic al Româ­niei. Ar fi prematur şi nedrept să de­cre­tăm că iniţiativa va eşua la fel de răsunător precum celelalte tentative de acest tip. Aşadar, să-i dăm o şansă. Există, însă, voci autoriza­te care se în­treabă de ce nu a fost gân­dită o cam­panie integrată de promo­va­re a Româ­niei, la care să fie părtaşe toate insti­tuţiile direct interesate? Elena Udrea îşi justifică cheltuiala spunând că nu putem aştepta 20 de ani până când vom avea o infrastructură decentă pen­tru a-i invita pe turiştii străini să ne viziteze; ar trebui, în schimb, să aşteptăm blazaţi să treacă criza pentru a le spune investitorilor străini, de pil­dă, că (încă) existăm pe hartă? Cu sigu­ran­ţă, nu. Importanţa capitalului ex­tern se dovedeşte cru­ci­a­lă într-o pe­ri­oadă în care tot mai mul­te econo­mii avariate apelează la injecţiile FMI, ex­porturile s-au pră­­buşit, remiterile ce­lor aflaţi la mun­­că peste hotare s-au subţiat, iar multinaţionalele şi-au amânat pla­­nurile sine die. Ca atare, poate că nu sunt deloc hazardate de­mersurile unor ţări vecine de a lansa, chiar în aceste vremuri dificile, campanii pentru atragerea investitorilor străini. S-ar putea să aibă de câştigat dacă vor şti cum să se vândă, împachetând efectele crizei în oportunităţi, dar mai ales dacă vor şti pe ce bu­toane să apese pen­tru a transmite semnale traducti­bile prin „încredere“ şi „coerenţă“. Din păcate, de la Bucureşti se comunică exact contrariul. Iar asta ne costă deja enorm.