Există o corelație sănătoasă, sustenabilă între creșterea salariilor din IT și cea a productivității muncii?

Teoria economică spune că trebuie să existe o concordanță între creșterea productivității și creșterea costurilor, mai ales a salariilor, în cazul IT-ului. La nivel macroeconomic, când avem astfel de derapaje, generăm inflație. Industria IT a avut o creștere mai dinamică, mai rapidă decât productivitatea economiei românești. Inclusiv angajații din IT au conștientizat faptul că trebuie să existe un salt valoric, iar acesta se poate face prin volum – mai greu de atins, și prin inovație – adică tehnologie. Cu alte cuvinte, să găsim căile de echilibrare a costurilor cu productivitatea prin aducerea de valoare adăugată semnificativă din inovații tehnologice care, vrând, nevrând, ne afectează activitatea și viața. E necesar să aducem elemente inovative, tehnologii noi pentru a fi competitivi. Altfel ne scoate piața afară și ne trezim că ajungem într-o zonă de disconfort. 

Ce ne facem cu 110.000 de IT-iști, dacă s-a ajuns la plafonul superior al costurilor, iar întreaga industrie poate deveni la un moment dat neatractivă pentru piețele externe tocmai din acest motiv?

Din păcate, economia României nu este încă în stare să genereze proiecte de IT care să dea de lucru firmelor de profil. În schimb, administrațiile locale și centrale pot să facă acest lucru. Există un deficit de soluții informatice. Vă dau un exemplu: am vrut să participăm la o licitație și ni s-a cerut cazierul judiciar. Când am mers să îl ridic, s-ablocat sistemul informatic; de fapt, nici nu trebuia să ni se ceară, dacă exista comunicare informatică între instituții. Toate aceste blocaje înseamnă oportunități de proiecte care pot să fie derulate de furnizorii locali de soluţii de digitalizare. Trebuie să pregătim piața locală pentru a oferi companiilor o perspectivă. Noi am fost una dintre companiile IT care a forțat intrarea pe piața locală încă de pe vremea când ne numeam EBS. Acum am ajuns la 30% din cifra de afaceri generată de proiecte de pe piața locală și vrem să creștem și mai mult acest procent pentru că avem o responsabilitate pentru această țară. În Cehia, Polonia, Ungaria, costurile au avut o creștere rapidă, iar proiectele au migrat în România. De la noi nu prea mai au unde să plece pentru că, spre norocul nostru, în țările de dincolo de noi nu există stabilitate geo-politică. IT-iștii din aceste state din Europa Centrală au plecat în Germania, Marea Britanie pentru salarii mai mari, iar în țările lor s-a ajuns la o scădere masivă a salariilor. Veniturile informaticienilor din România au ajuns acum la nivelul celor din Vestul Europei; un programator din Germania de Est câștigă mai puțin decât unul din Cluj. Și statul trebuie să își asume o responsabilitate socială față de oamenii din IT, sector de activitate cu un aport important la PIB, care a depășit turismul, poate chiar agricultura. Acești oameni sunt cei care mențin restaurantele, festivalurile, imobiliarele, cumpără mașini. Ei mișcă toată această piață a Clujului, deci trebuie să avem grijă de ei. 

 

A devenit industria informatică din România prea scumpă pentru piețele vestice?

Industria IT a înțeles acest risc. Majoritatea firmelor au migrat în zona proiectelor cu grad înalt de dificultate,unde este vorba despre competitivitate și care generează o marjă de profit mai mare şi întreţine locurile de muncă. În orașe precum București, Cluj, Iași, Timișoara, chiar și Craiova există o luptă cu pragul limită de costuri. Unele companii au făcut saltul la marile proiecte, altele se află la limită, cu o marjă minimă de profit, și nu pot gestiona proiectele complexe. Aceasta pentru că în IT, dacă nu reinvestești profitul, nu reușești să te dezvolți, iar atunci ești eliminat de pe piață. Proiectele cu valoare adăugată scăzută au plecat deja din România, nu le mai găsiți, acum firmele de la noi încep să preia din proiectele premium care se făceau în Germania, Franța sau Marea Britanie. Observ acest lucru și la nivel de concern. Cine nu își face lecțiile în piață, dispare. Este un proces normal și sănătos.

Până acum IT-ul a fost un motor de creștere, inclusiv al PIB. Poate să devină un factor de risc în economia românească?

În perioada următoare va exista o mare presiune pe industria auto, una de tip inovațional, iar nouă ni se creează atunci,un spațiu de confort apreciabil. Sunt cele două direcții pe care se merge: combustia internă și energiile regenerabile, iar pentru fiecare există multe proiecte, deci un volum considerabil. Se adaugă și automobilul viitorului, cel fără șofer, deci avem o mare șansă. Nu există niciun risc ca industria IT să dispară așa cum a dispărut lohn-ul în textile, într-un an. Cu toate acestea, marii producători auto se vor duce în Asia, inclusiv cu proiectele IT, și nu știu dacă firmele noastre vor fi în stare să deruleze proiecte acolo.

Există și un model de business de mijloc, care să asigure supraviețuirea IT-ului în România? 

Da, există. Este vorba de procesul de digitalizare, care a demarat și în România. Noi avem în prezent multe solicitări din partea de producție de bunuri industriale. IMM-urile din IT din țara noastră ar avea o oportunitate uriașă de a trece de la producția de software și livrarea de servicii la proiecte de consultanță în digitalizare, care au valoare adăugată mult mai mare și pe care acum se profilează marile companii de consultanță. Mai întâi, însă, noi trebuie să știm cum funcționează economia clasică, să îi luăm de mânuță pe acei directori și să le arătăm cum să implementeze tehnologia, preferabil pe fonduri europene. Doar n-o să vină o companie din Big Four să facă digitalizare la Târgu-Lăpuș! O vor face firmele de tehnologie din Baia Mare, Zalău sau Cluj. Micile firme de IT din Germania au simțit această oportunitate și s-au specializat: una pe producția de pompe, alta pe incinte metalice. Acești informaticieni știu exact de ceea ce au nevoie fabricile respective, cum se pot conecta utilajele la sistemele ERP, cum se pot gestiona fluxurile de producție pentru a se ajunge la o digitalizare completă. Adică gestionarea producției din fața calculatorului. Și universitățile își pot crea centre de expertiză în anumit domeniu, centre pilot, în parteneriate cu companiile, prin care să derulezeproiecte nu numai în țară, ci și în Ungaria, Serbia, Bulgaria și chiar în Vestul Europei. Să mergem noi să le facem proiectele, nu să vină alții la noi să ni le facă. 

 

Cum vedeți evoluția industriei IT în 2019?

Estimez că în a doua parte a anului viitor cererea de proiecte se va reduce, aceasta nu neapărat din informații oficiale, ci din contactele, discuțiile cu partenerii de business. În economia clasică există deja o reticență de a porni noi proiecte de investiții sau de retehnologizare, toți se uită la dezechilibrele macroeconomice, așteaptă. Să nu uităm că urmează alegerile europarlamentare, ne aflăm în plin Brexit, se schimbă polii politici în Europa. Industria informatică din România trebuie să își ia măsuri pentru a face față unui declin al cererii. Firmele să se uite cum stau cu gradul de îndatorare, cu rezervele financiare pentru ca să nu fie nepregătite atunci. Nu cred că va fi o criză generală, ci mai degrabă una sectorială, pe segmente. De exemplu, în construcții vânzările au căzut deja. Dar nici să nu cădem în isterie, pentru că nu vor fi afectate toate ramurile industriale. Noi trebuie să ne uităm mai ales la ce se întâmplă cu economiile Germaniei și Franței, acestea să fie reperele noastre. Dacă este să ne raportăm la lumea necuvântătoarelor, fiecare animal își face culcuș iarna, își adună provizii, se pregătesc pentru vremea rea. La fel trebuie să procedeze și companiile. Întorcându-ne la industria tehnologiei, vom avea din semestrul II al anului 2019 primele companii care vor suferi din lipsă de contracte. Tot acest mers al lucrurilorva trebui însă gestionat rațional.

Te-ar putea interesa și: