Totodată, el atrage atenţia asupra riscului ca accentuarea problemelor din zona euro să provoace ieşiri forţate de lichiditate de pe piaţa locală, care ar pune presiuni mari pe leu şi ar putea genera un puseu inflaţionist.

„Consider măsura fiind binevenită, pentru că inflaţia a beneficiat de un an agricol excepţional, dar diferenţa dintre dobânda-cheie şi inflaţie era mare. Chiar dacă tăierea dobânzii-cheie nu se va reflecta curând în costurile creditelor, măsura e binevenită”, declară Dăianu.

Legat de transpunerea deciziilor BNR în dobânzile practicate de bănci la creditele acordate clienţilor, nu întâplător oficiali ai băncii centrale au atras atenţia băncilor că practică marje prea mari, spune Dăianu.

Pe de altă parte, profesorul de economie e de părere că nu sunt semne pentru a înregistra un puseu inflaţionist în prima jumătate din an, necunoscuta rămânând pentru a doua parte a anului, şi anume despre cum se vor desfăşura lucrurile în zona euro.

„Dacă în zona euro turbulenţele se amplifică, atunci vom avea presiuni foarte mari pe pieţele valutare. Când euro trece prin perioade tulburi, monedele emergente au de suferit şi mai mult. Evident, există unele diferenţe. Dacă ne uităm la Ungaria, vedem o datorie publică foarte mare, măsuri ale guvernului care au contrariat pieţele, iar astea au pus presiune pe forint. În cazul nostru, nu avem nevoie de un derapaj bugetar în 2012, adică de cheltuieli care nu-şi găsesc justificarea, cu excepţia unora mai mari pentru investiţii în infrastructură şi în creşterea absorbţiei fondurilor europene”, explică Dăianu.

Euroizarea, problema majoră

Potrivit fostului ministru de Finanţe, cea mai mare problemă a României este gradul mare de euroizare, cu 60% din tranzacţii fiind încheiate în euro, ceea ce limitează spaţiul de manevră al BNR.

„Va fi foarte greu pentru BNR să accepte o depreciere a leului în a doua parte a anului pentru a ajuta economia. Trebuie privit întregul tabloul – execuţia bugetară, absorbţia fondurilor europene, restructurarea companiilor de stat, gradul de euroizare. Pentru România, cel mai bine ar fi să scadă această dependenţă de euro, pentru că BNR ar avea mai mult spaţiu să tolereze o depreciere şi să ajute economia prin stimularea creditării în lei”, spune Dăianu.

În condiţiile în care avem criză în zona euro, România nu s-a confruntat cu o criză în moneda naţională în ultimii ani, deşi avem o monedă slabă, pe măsura economiei, remarcă el.

„Dacă tensiunile se amplifică în zona euro, atunci piaţa interbancară din zona euro va îngheţa şi astfel ne-am putea confrunta cu o fugă de lichiditate de la noi, ceea ce ar pune presiune mare pe leu”, explică profesorul de economie. Potrivit lui, vedem chiar acum că băncile europene parchează lichiditatea luată de la BCE tot la BCE. Adică banul nu circulă între bănci. Cam aşa e şi la noi. BNR acordă lichiditate unor bănci, iar altele care au suficientă nu împrumută mai departe.

Riscul unui puseu inflaţionist prin deprecierea leului

„Goana după lichiditate ne-ar putea afecta şi pe noi. Dacă ne uităm la titlurile de stat, o bună parte sunt deţinute de investitori nerezidenţi, iar dacă aceştia se hotărăsc să vândă puternic obligaţiunile româneşti, vom avea presiune mare pe moneda naţională. În cazul unei fugi de lichiditate, BNR nu-şi mai permite să reducă dobânda şi poate tolera o mică depreciere, care ar putea ajuta exporturile. Totuşi, dacă deprecierea ar fi puternică, din cauza gradului mare de euroizare, ne-am putea confrunta cu un puseu inflaţionist”, adaugă Dăianu.

Spre comparaţie, Polonia nu are probleme cu gradul de euroizare, care se situează la circa 30%, ceea ce conferă spaţiu suficient de manevră băncii centrale, iar în ceea ce priveşte Cehia, aici nu există deloc o astfel de problemă, banca centrală practicând mult timp dobânzi real negative.

Chiar dacă BNR are spaţiu limitat de manevră, Dăianu spune că e bine că avem un regim de flotare liberă a leului.