Faptul că premierul caută companii străine cu ajutorul cărora să reintrăm pe trendul pozitiv la capitolul Investiții Străine Directe nu e deloc rău. Ba chiar este demn de laudă dacă intențiile declarate ale unora se și materializează. Doar că, în goana după noi investitori, oficialitățile de la București par să uite că în România se află deja mari companii care angajează zeci de mii de oameni, au cifre de afaceri cu multe zerouri, plătesc taxe și impozite generoase și exportă masiv echilibrând balanța comercială. Aceștia nu se plâng pe la uși închise precum prietenii și cunoscuții români și nici nu caută soluții de dezvoltare care să implice alte taxe și impozite pe capul românilor. În schimb, mulți consiliază alți investitori în privința unor potențiale afaceri în România.
Un exemplu descurajant legat de relația investitor străin prezent deja în România – Guvern bucureștean este cel menționat de Karl Wallner, membru al Consiliului de Administrație al Dräxlmaier Group, companie care deține cinci uzine la noi, angajează aproape 12.000 de persoane la Pitești, Codlea, Hunedoara, Timișoara și Satu Mare și tocmai derulează investiții de circa 45 de milioane de euro. Acesta a povestit pe scurt jurnaliștilor români prezenți la sediul companiei din Vilsbiburg cum au decurs până acum discuțiile cu oficialitățile noastre cu privire la extinderea companiei în România. „Totul depinde de cine este la guvernare într-un anumit moment. Nu e deloc ușor să ști că astăzi vorbești cu domnul Boc sau cu domnul Ungureanu și după doar câteva săptămâni ei nu mai sunt premieri. Am vorbit cu prim-ministrul Boc, am luat niște decizii, și după foarte puțin timp acesta a fost înlocuit. Am reluat apoi discuțiile de la zero cu domnul Ungureanu și, după șase săptămâni, nu mai era nici el. Acum trebuie să reîncepem totul cu premierul Ponta. Nu e deloc ușor. Investitorii au nevoie de continuitate și de stabilitate la nivel guvernamental.
Deocamdată pot spune glumind că guvernul dumneavoastră ne ajută în fiecare vineri… cea viitoare. Ne-au promis ajutoare de stat și ne-au cerut documentația. O mulțime de hârtii la care găseau ba o virgulă pusă greșit, ba un punct. Le spuneam că instalăm un anumit echipament și apoi ne cereau poze cu mașinăria instalată și veneau chiar să verifice că am instalat ce am promis. Nu spun că asta e rău dar acum vreo 15 luni ne-au promis un ajutor de 8 – 10 milioane și nu i-am văzut până acum. Au schimbat formularele de vreo trei ori și a trebuit să reluăm întreaga procedură. E drept că guvernul nu are suficienți bani acum și înțelegem asta. Dar problema vine și din faptul că odată cu premierul se schimbă toate eșaloanele și nimeni nu mai știe ce și cu cine a vorbit iar totul trebuie refăcut. Acum ne-au promis că totul va fi rezolvat până în iunie. Iunie anul acesta sper”. Poate fi ceva mai clar și mai elocvent decât o astfel de istorie neromanțată a relației investitor – oficial guvernamental de prin rang? E greu de crezut. De altfel, mai multe detalii despre afacerile Draxlmaier în România și despre locurile unde muncitori români produc componente importante pentru BMW Seria 7, Mercedes-Benz Clasa S, Porsche Cayenne sau Maserati Quattroporte veți putea citi în revista Capital care apare luni.
Despre informația venită pe canalele de televiziune, tot odată cu vizita premierului Ponta în Germania, conform căreia Dan Șova, ministrul delegat pentru Marile proiecte de infrastructură și Investiții Străine ar fi declarat că BMW are în plan deschiderea unei fabrici în România nu merită să vorbim mult. Poate domnul ministru știe mai bine decât oficialii bavarezi ce intenții au aceștia. Sau poate că declarațiile făcute atât la nivel de purtător de cuvânt cât și la cel de vicepreședinte de către BMW, care arată clar că o investiție a marelui grup german este exclusă pentru moment, sunt doar perdele de fum menite să abată atenția de la realitate. În toamna anului trecut Fanz Linner, vicepreședinte BMW ținea să elimine orice speculație pe această temă declarând unui grup restrâns de jurnaliști români că firma germană are suficeinte fabrici în Europa și nu are în plan deschiderea unora noi. „Avem unități de producție în Asia, Europa, Africa de Sud și America și, în acest moment, pentru Europa, nu avem nevoie de o extindere a capacitățile de producție existente. Noi scanăm spațiul est-european la fiecare doi ani, însă nu este momentul pentru o nouă fabrică acum. În uzinele pe care le avem pe continent lucrăm în doar două schimburi (n.n. – și nu trei cum ar trebui pentru a lucra la capacitate maximă). Sunt țări unde piața auto este sub așteptări precum Italia, Portugalia sau Spania. Nu știm încă ce vor aduce 2013 și 2014”, a menționat Linner dând astfel de înțeles că, până la momentul în care piața europeană nu își va reveni, o nouă investiție a BMW în zonă este exclusă.
Revenind însă la ideea domnului Șova, este cert că niciun investitor major, mai ales dintr-o industrie atât de competitivă cum este cea auto nu se poate bucura auzind că un partener de discuție dezvăluie planurile cu mult înainte ca acestea să fie parafate și, mai mult chiar, în derulare.
Citește și: Vicepreședinte BMW: Nu avem nevoie de o fabrică în România