Avem o casă şi vrem să o asigurăm. Pentru că oricum trebuie (ne obligă legea), cumpărăm o poliță de asigurare împotriva dezastrelor naturale – PAD. Aceasta acoperă daunele produse construcțiilor cu destinația de locuință de oricare dintre cele trei riscuri de catastrofe naturale – inundații, cutremur, alunecări de teren, ca efect direct sau indirect al producerii acestora. Şi este contractată cu Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID).
Dar, pe lume mai există şi alte riscuri. De exemplu: furtună, incendiu, trăznet, explozie, căderea aparatelor de zbor pe locuinţă, căderea accidentală a unor corpuri, lovirea accidentală de către vehicule rutiere, boom sonic, fenomene atmosferice, greutatea stratului de zăpadă, de gheaţă sau avalanşă, avarii accidentale ale instalaţiilor de apă, furt, vandalism, riscuri socio-politice (greve, revolte, răscoale, tulburări civile).
Pentru astfel de situaţii există poliţele facultative. Cum o alegem pe cea mai potrivită? Din datele culese de pe un site de brokeraj în asigurări, observăm că la acelaşi tip de poliţă, pentru acelaşi tip de bun, preţurile diferă foarte mult (uneori chiar dublu) de la companie la companie.
Adică, apare acelaşi fenomen ca la contractele de răspundere civilă auto (RCA), temă analizată de Capital în urmă cu puţină vreme.
Diferenţa este că, la RCA, tariful nu e fix, stabilit prin lege. Fiecare companie aplică preţul pe care şi-l calculează conform normelor interne. La locuinţe, preţul asigurării obligatorii este acelaşi (pentru un anumit tip de locuinţă), dar preţul asigurării facultative variază.
Bătălia preţurilor
Asemănarea constă în faptul că firmele de asigurări par să se grupeze de fiecare dată la aceeaşi categorie, în funcţie de preţ. Atât la poliţele RCA, cât şi la cele pentru locuinţă (obligatorie + facultativă), un grup de companii aplică preţuri către limita de jos, şi alt grup de companii – către limita de sus. Iar grupurile sunt aceleaşi – cine are preţ mic la RCA, are preţ mic şi la locuinţă, iar cine are preţ mare la RCA, are preţ mare şi la locuinţă.
Astfel, Euroins, Astra şi Carpatica intră în segmentul companiilor „ieftine“ la ambele tipuri de asigurări, în timp ce Asirom şi Groupama sunt „scumpe“.
Şi atunci ce motiv ar avea un proprietar să aleagă o poliţă pentru locuinţă scumpă, când poate achiziţiona, cu bani mai puţini, un produs similar care acoperă aproximativ aceleaşi riscuri? „Despre preţ mic sau preţ mare pentru o asigurare de locuinţă este nepotrivit, poate, de discutat în momentul încheierii unei astfel de poliţe de asigurare. Preţul corect al unei asigurări de locuinţă este certificat de momentul daunei“, ne-au declarat reprezentanţii Asirom, companie aflată în categoria celor care practică preţuri mari.
„Nivelul primei de asigurare este, în principal, determinat de faptul că un contract de asigurare trebuie să statueze o operaţie financiară echitabilă reflectată prin prisma raportului dintre efortul asiguratului care se obligă la plata primelor de asigurare şi efortul asiguratorului care se angajează la plata despăgubirilor. Teoretic, între efortul asumat de parteneri, se impune realizarea echivalenţei în orice moment al perioadei de asigurare. Pentru a putea formula şi soluţiona problema echivalenţei în asigurările de bunuri, este necesară o semnificativă informaţie statistică“, au adăugat aceştia.
Cum se calculează prima
Reprezentanții companiei au explicat cum îşi determină primele de asigurare. „Luând ca bază datele statistice (grupate pe zone geografice, pe tipuri constructive ale structurii de rezistenţă a cladirilor, pe intervale de ani de construcţie), se calculează, actuarial, primele nete unitare, partea din primele de asigurare pe care asiguratul se obligă prin contractul de asigurare să le platească asigurătorului, destinata plăţii despăgubirilor“, au spus oficialii Asirom.
„Prima de asigurare din contract însumează, în plus, şi un supliment de primă netă care cuprinde cheltuielile de achiziţie, cheltuielile de administrare, cheltuielile de constituire a unor fonduri de rezervă legale, precum şi o marjă de profit“, au precizat reprezentanţii companiei de asigurare.
La limita minimă
Ce spun însă companiile care practică preţuri scăzute? Una dintre acestea este Euroins. „Segmentul de asigurări de locuințe este în creştere la Euroins, şi, de aceea, expunerea companiei pe acest tip de asigurări este redusă, fapt reflectat şi de preţul oferit pe piaţă“, au afirmat reprezentanţii societății.
„Pe de altă parte, Euroins este reasigurat la un pool de reasigurători din care fac parte şi Polish RE, Mapfre Re, VIG RE, R+V Re, Transatlantic, Deutsche Rueck. În plus, compania este reasigurată pentru excedent de daună în caz de catastrofă (cutremur) la un pool de reasigurători din care fac parte şi Scor Re, Polish Re, Sirius Re etc. În aceste condiţii, românii care au încheiat poliţe de asigurare de locuinţă la Euroins pot sta liniştiţi, compania fiind reasigurată la unii dintre cei mai mari reasigurători din lume, având capacitatea de a plăti integral despăgubirile prevăzute contractual, inclusiv în caz de catastrofă“, au mai spus oficialii Euroins.
