"Motivul a fost acelaşi pentru care au dorit toate economiile din sudul Europei, economii care nu străluceau printr-o productivitate nici măcar decentă. Până la uniunea monetară, Sudul european ”sărac şi leneş” (între ghilimele), acoperea lipsa de productivitate prin devalorizarea monedei naţionale şi astfel Nordul nu putea să invadeze piaţa din Sud cu produse de calitate ieftine", a spus Sima.

"Când acest lucru nu a mai fost posibil pentru că toţi aveau aceeaşi monedă, invazia produselor germane şi din nordul Europei a sugrumat economiile din Sud. Salvarea ”sudiştilor” a fost creşterea datoriei publice, dar această datorie se acumula către aceleaşi bănci germane, deci către acelaşi Nord bogat. Astăzi, ajunse la scadenţă, datoriile nu mai pot fi plătite, şi nu doar de către Grecia, ci de către toate ţările din sudul Europei. Culturile total diferite şi mai ales optica diferită faţă de muncă nu au făcut altceva decât să mărească decalajul dintre bogaţi şi săraci. Ca şi în trecutul istoric al Europei, bogaţii au cerut sacrificii de la săraci. Cum astăzi săracul grec nu mai vrea să facă sacrificii, s-au creat premisele unei crize majore. Curentele politice naţionaliste şi populiste de tipul Alex Tzipras vor invada în curând lumea politică europeană, iar port-drapelul acestei lupte nu va fi altceva decât întoarcerea la moneda naţională", a menţionat analistul economic, supranumit "brokerul fugar".

El a făcut apel la istorie pentru a-şi susţine afirmaţiile.

"Dacă am fi întrebat un european, acum 50 de ani, la ce se gândeşte când aude numele Grecia, cea mai mare parte ne-ar fi răspuns Homer, Iliada, Odiseea sau războiul troian. Mai mult chiar, poemul lui Homer este asociat episodului calului troian şi unei maxime intrate în uzanţa oamenilor de litere: ”Timeo Danaos et dona ferentes” (”Mă tem de greci, chiar şi când aduc daruri!”). Astăzi, când orice referire la criza datoriilor publice se sfârşeşte inevitabil cu menţionarea Greciei, calul troian pare mai degrabă cadoul oferit grecilor de creditorii internaţionali decât o şmecherie elenă pentru a destabiliza Europa", a arătat Sima.

"La nunta monedei europene, ce a avut loc în 1999, mirele grec a lipsit de la apel pentru că avea fracul dat la curăţat la Goldman Sachs. Ajuns cu doi ani mai târziu la ceremonie, după mai multe operaţii estetice, el a devenit azi, doar aparent, calul troian al Uniunii Europene.

Lucrurile stau în realitate cu totul altfel: moneda euro este, de fapt, calul troian lăsat în arhipelagul elen de mai-marii finanţelor europene", a mai spus analistul.

Te-ar putea interesa și: