Spre exemplu, împrumuturile în franci elvețieni, care au dus la cele mai multe „certuri“ între bănci și clienți, s-au redus de la un sold de 12 miliarde lei la finele lui 2008 până la 5,4 miliarde lei la sfârșitul anului trecut, iar numărul debitorilor persoane fizice a coborât la 38.519 în decembrie anul trecut de la 110.638 de persoane în 2008, conform datelor Băncii Naționale (BNR). 

Practic, nu mai există risc sistemic din partea creditelor în franci elvețieni, care reprezintă aproximativ 2% din soldul total al împrumuturilor bancare către persoane fizice. Multe dintre aceste credite au fost restructurate sau refinanțate în lei, dar băncile au și vândut o bună parte către companiile specializate de recuperare creanțe.

Evoluția creditelor neperformante arată o creștere constantă între 2006, când se situa la 3% din totalul împrumuturilor, și 2014, când a atins un vârf de 21%. BNR a recomandat, deja, din ce în ce mai insistent reducerea NPL, având în vedere că situația era gravă dat fiind procentul foarte mare. Avertismentele BNR au avut efect, iar ponderea NPL din total s-a redus la 14% în 2015 și la 9,5% în 2016, urmând să scadă și anul acesta conform informațiilor care au arătat vânzări semnificative de credite neperformante în primele luni ale anului. 

Raportul „Capitalul bancar în România“ realizat de Florin Georgescu, prim-viceguvernator al BNR, arată că majoritatea NPL a fost generată, ca valoare, de către persoane juridice, nu persoane fizice, chiar dacă acestea din urmă au fost mai vizibile în spațiul public. La nivelul lui 2008, dintr-un total de 900 de milioane euro credite restante, 300 de milioane euro se aflau în sarcina populației, iar 600 de milioane de euro în cea a companiilor. În 2012, anul de vârf al restanțelor, companiile erau responsabile pentru împrumuturi cu probleme în valoare de 4,8 miliarde euro, iar populația pentru 1,5 miliarde euro, pentru ca în 2016 valoarea să scadă până la 2,3 miliarde euro la companii și la 600 de milioane de euro, la populație. 

Control ANAF pentru prețuri de transfer

Principala modalitate de reducere a ponderii NPL a fost prin vânzare a portofoliilor de astfel de credite. Conform expunerilor evidențiate în afara bilanțului, prețul de vânzare a acestor portofolii a fost în medie între 2008 și 2016 de 10% din valoarea nominală a creditelor acordate populației. Raportul arată că valoarea minimă la vânzare a fost de 2% în 2009, când s-au externalizat însă puține împrumuturi neperformante. Vânzările au accelerat din 2015, când raportul indică un preț de 7% din valoarea portofoliilor, pentru ca anul trecut să urce la 12%. 

 

Media de vânzare a NPL este chiar mai mică în cazul împrumuturilor către companii, aceasta fiind de 8,5%. Florin Georgescu notează că „nivelul scăzut de preț la care au fost vândute aceste portofolii justifică analiza ANAF din perspectiva legalității eventualelor optimizări fiscale efectuate în cadrul acestor operațiuni“. Oficialul BNR se referă la controlul demarat de ANAF la bănci în toamna anului trecut, când Ionuț Mișa, secretar de stat în cadrul Ministerului de Finanțe declara că se verifică prețurile de transfer din cadrul operațiunilor de vânzare către firme off-shore pe care tot băncile le controlează. Cum valoarea de vânzare era de 5%-7% din total, diferența a fost înregistrată ca pierdere de către bănci, diminuând astfel profitul și implicit impozitul pe profit.