Normele supuse controlului de constituţionalitate sunt următoarele: art. 81 alin. (3): ‘În cazul în care activitatea debitorului se află sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, ca urmare a deschiderii procedurii şi până la data confirmării planului de reorganizare se suspendă licenţa audiovizuală, în sensul Legii nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu începere de la data primirii comunicării de către Consiliul Naţional al Audiovizualului, în planul de reorganizare vor fi prevăzute condiţiile de exercitare a dreptului de a difuza, într-o zonă determinată, un anume serviciu de programe, condiţii ce vor fi supuse aprobării prealabile a Consiliului Naţional al Audiovizualului’; art. 348: ”(1) Prezenta ordonanţă de urgenţă intră în vigoare la data de 25 octombrie 2013. (2) Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică şi procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă aflate în derulare la data intrării sale în vigoare, cu excepţia dispoziţiilor art. 183 – 203, care se aplică doar cererilor introduse după data intrării în vigoare a acesteia’.

Potrivit Avocatului Poporului, OUG 91/2013 include într-un singur act normativ legislaţia generală (aplicabilă tuturor operatorilor economici), legislaţia specială (incidenţă instituţiilor de credit şi societăţilor de asigurare/reasigurare), reglementarea insolvenţei grupurilor de societăţi, precum şi a insolvenţei transfrontaliere.

De asemenea, sunt reglementate în noul act normativ modificări ale procedurilor desfăşurate în faţa judecătorului sindic, aplicabile proceselor aflate pe rolul instanţelor de judecată.

‘În activitatea de elaborare, modificare sau abrogare a unor acte normative, care conţin norme de procedură, principiul securităţii juridice trebuie privit în întreaga sa dimensiune, cuprinzând, în principal, următoarele exigenţe: neretroactivitatea legii, accesibilitatea şi previzibilitatea acesteia. (…) Este evident că pentru a fi aplicat în înţelesul său un act normativ trebuie să fie precis, previzibil şi totodată să asigure securitatea juridică a destinatarilor săi’, se arată în sesizare.

AP subliniază că principiul previzibilităţii impune ca autorităţile publice să normeze relaţiile sociale prin adoptarea de acte normative care să intre în vigoare, în cazuri justificate, după trecerea unei perioade rezonabile de timp, astfel încât să permită oricărei persoane să poată recurge la consultanţă de specialitate în vederea adoptării unei atitudini potrivite.

‘Lipsa unei asemenea exigenţe a normelor juridice determină o nesiguranţă a raporturilor juridice, care poate avea ca efect vătămarea drepturilor subiecţilor de drept vizaţi de ipoteza normei legale. Totodată, asigurarea securităţii juridice trebuie observată cu mai mare stricteţe în cazul regulilor cu implicaţii şi consecinţe financiare, încât cei vizaţi de acestea să cunoască precis întinderea obligaţiilor impuse. (…) În aceste condiţii, dispoziţiile art. 348 din OUG 91/2013, care prevăd că noile reglementări se aplică tuturor procedurilor aflate în derulare la data intrării în vigoare a actului normativ, cu excepţia prevederilor art. 183-203, nu sunt constituţionale’, menţionează sursa citată.

Autorul sesizării mai precizează că dispoziţiile care fixează un regim juridic distinct pentru debitorul aflat sub incidenţa prevederilor Legii audiovizualului pot fi considerate neconstituţionale în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât subiecţii de drept cu privire la care s-a declanşat procedura de insolvenţă sub imperiul legii vechi nu au posibilitatea să prevadă că o reglementare ulterioară le va afecta însăşi existenţa acestora ca subiecţi de drept privat.

Noul Cod al Insolvenţei a nemulţumit pe toată lumea, cu excepţia Fiscului, după cum Capital a scris în premieră .