Cel mai bine vandut album de jazz al tuturor timpurilor

Motivul pentru care Kind of Blue nu poate lipsi, cum se zice, din colectia de discuri a oricarui ascultator de jazz este probabil faptul ca inregistrarea se poate asculta la infinit si in multe feluri. Fiindca e muzica „linistita”, se poate pune neglijent in fundalul unei conversatii; ascultatorii sofisticati se pot minuna de inventivitatea modala a improvizatorilor si, nu in ultimul rand, „glazura” de blues poate fi si ea savurata aparte.Albumul l-a consacrat definitiv nu numai pe Miles Davis,

Motivul pentru care Kind of Blue nu poate lipsi, cum se zice, din colectia de discuri a oricarui ascultator de jazz este probabil faptul ca inregistrarea se poate asculta la infinit si in multe feluri. Fiindca e muzica „linistita”, se poate pune neglijent in fundalul unei conversatii; ascultatorii sofisticati se pot minuna de inventivitatea modala a improvizatorilor si, nu in ultimul rand, „glazura” de blues poate fi si ea savurata aparte.
Albumul l-a consacrat definitiv nu numai pe Miles Davis, ci si estetica numita cool. Traditional, jazz-ul insemnase o muzica exacerbata, abundenta ca discurs si in care suflatorii se intreceau in a-si construi o sonoritate ragusita, expresiva. Cu un cuvant, toate acestea se numeau „hot”, ca in filmul lui Billy Wilder. Cool-ul a fost o reactie la be-bop, primul curent intelectualist din istoria jazz-ului si cea mai hot directie de pana atunci. Un discurs muzical rarefiat, calm, construit cu economie de mijloace si sunete liniare, non-vibrato, in care forta estetica revine nuantei infinitezimale.
Bill Evans povestea ca toate cele cinci compozitii Miles de pe disc au fost cantate de cvintet „la prima”, fara repetitii prealabile. Faptul ca fiecare bucata este o versiune de referinta tine cu atat mai mult de magie.