Cei 15 se lupta cu legile Uniunii Europener

direct. „Tarile candidate au o problema generala: raporteaza Comisiei Europene adoptarea legislatiei si infiintarea structurii ce urmeaza sa implementeze aceasta legislatie, pentru ca in realitate legea sa fie doar pe hartie, iar organismul sa nu functioneze”, ne declara cu cateva luni in urma Pascal Lamy, Comisarul European pentru Comert. Semnale recente din partea Comisiei Europene demonstreaza ca nu numai centrul si estul Europei are probleme cu implementarea aquis-ului comunitar. Fara except

direct. „Tarile candidate au o problema generala: raporteaza Comisiei Europene adoptarea legislatiei si infiintarea structurii ce urmeaza sa implementeze aceasta legislatie, pentru ca in realitate legea sa fie doar pe hartie, iar organismul sa nu functioneze”, ne declara cu cateva luni in urma Pascal Lamy, Comisarul European pentru Comert.
Semnale recente din partea Comisiei Europene demonstreaza ca nu numai centrul si estul Europei are probleme cu implementarea aquis-ului comunitar. Fara exceptie, cele 15 state membre au restante, intr-o mai mica sau mai mare masura, la capitolul respectiv. Mai grav, situatia se deterioreaza pe masura ce trece timpul, in ciuda apelului Consiliului European de la Bruxelles din primavara acestui an. La momentul respectiv, sefii statelor Uniunii Europene au cazut de acord sa respecte un anumit ritm de implementare a legilor. Obiectivul nu a putut fi atins. Opt state membre au un deficit de implementare, exprimat prin procentajul de directive ce nu a fost preluat la timp de legislatia nationala dublu fata de cel admis. Spania si Danemarca sunt singurele tari care s-au incadrat in marja de restante admisa (1,5%). In mod ingrijorator, media deficitului de implementare a legislatiei pe ansamblul Uniunii Europene a crescut de la 1,8%, in 2002, la 2,8%. Principiul tolerantei zero, enuntat anul trecut si care impune ca fiecare directiva europeana sa fie implementata in cel mult doi ani de zile de la elaborare, s-a dovedit nerealist in cazul a 11 state membre. Singurele care au reusit sa-l respecte sunt Danemarca, Grecia, Portugalia si Finlanda. Franta sta cel mai prost, cu zece directive restante de doi ani de zile. Urmeaza Luxemburg, cu sapte directive restante si Belgia cu cinci.
Comisarul Pietei Interne, Frits Bolkestein, comenteaza situatia ca fiind nociva pentru competitivitatea Uniunii Europene. „Dureaza mult pana atingem consensul in Consiliul si in Parlamentul European. tarile care mai intarzie si ele punerea in practica a legislatiei Uniunii Europene nu fac decat sa dea un prost exemplu celor candidate. Nu sunt in stare sa respecte reguli pe care singure si le fixeaza, dar le pretind altora”, spune Frits Bolkestein.
Danemarca este campioana implementarii aquis-ului comunitar. „Trei decenii ne-au fost necesare pentru transformarea legislatiei nationale si inca mai avem de lucru”, ne-a declarat Christen Boye Jacobsen, fost reprezentant permanent pe langa Uniunea Europeana, in prezent secretar adjunct in cadrul Ministerului Comertului. El crede ca Romaniei i-ar putea lua chiar mai mult timp, avand in vedere ca este vorba despre o schimbare radicala, de la un sistem centralizat la unul de piata.
Spania, Grecia, Portugalia si Finlanda se incadreaza la randul lor in marja acceptata de Comisia Europeana. Franta si Germania insa nu reusesc ceea ce deja pare o performanta – respectarea unor termene pe care le-au agreat. Restantele, exprimate procentual, sunt de 3,8 in cazul Frantei si de 3,3 in cazul Germaniei.
Efectul imediat nu este de natura sa sustina ceea ce si-a propus Uniunea Europeana pana in 2010, respectiv obtinerea statutului de cea mai dinamica economie de pe glob. Asadar, sefii statelor membre vor fi chemati la ordine. Comisia Europeana nu aplica sanctiuni in aceste cazuri. Se bazeaza pe constiinciozitatea tarilor si le asista in recuperarea restantelor. Asistenta consta in cicaleala, adoptarea unor recomandari asupra celor mai bune practici de implementare a aquis-ului si propunerea unui instrument legal care sa faca posibila inregistrarea electronica a masurilor luate de statele membre.