Am să încep prin a reda postarea lui Dan Negru, care nu este doar un foarte bun om de televiziune, dar este și un foarte bun cunoscător al universului televiziunii.

Dan Negru spune așa (la el pe Facebook):

Ăștia de sunt surpriza alegerilor, AUR, au luat 9% din voturi fără să apară deloc la televizor.
L-am întâlnit o dată, întâmplător, pe liderul partidului , in Iași pe stradă.
Era cu o gașcă de susținători.
“Tu candidezi fără să te duci la tv? Nici soacra-ta n-o să te voteze” i-am spus.
M-am înșelat !
Se poate și fără tv in 2020?
Asta mă pune pe gânduri….

Până ieri, partidul AUR nu a existat sub nicio formă pe spațiul niciunei televiziuni. Este primul partid din România care intră în Parlament fără să beneficieze de vizibilitatea vreunui post de televiziune.

Până ieri, această formațiune politică a fost marginalizată. tratată cu indiferență, mai degrabă ca pe ceva aflat fantomatic, aflat limita existenței (lumii politice), caracterizat de efemeritate. De fapt, ce vorbesc, mai mult decât atât, extrem de mulți români au aflat că există AUR abia ieri, iar cei care știau de AUR îi priveau ca pe niște nebuni, fanatici, radicali, extremiști.

Pe de altă parte, există peste 500.000 de români care nu doar că au auzit de AUR, dar au și votat cu ei, semn că undeva acest partid și-a manifestat intențiile, și-a făcut public mesajul și chiar a convins o parte semnificativă de electorat.

Este acel electorat care a încetat să mai pună preț pe ce se spune la televizor, chiar dacă e vorba de România TV, Antena 3, PRO TV sau DIGI24.

Faptul că AUR nu a fost o secundă în vizorul televiziunilor și totuși a câștigat nu este decât primul mare semn că era TV-ului a apus.

Televizorul, ca mijloc de comunicare mass-media, va dispărea. Sigur, peste mulți ani. Vor trebui să mai treacă niște generații până când televiziunea să aibă exact soarta printului, dar este mai mult decât clar că era ei a apus.

Victoria AUR nu ne arată decât faptul că ce se dă la televizor începe să devină tot mai puțin important, societatea începe încet-încet să ocolească TV-ul în a-și stabili agenda de interese, iar televiziunea nu mai este singura în măsură să stabilească ce este important și ce nu.