Avem în sfârşit un act normativ complet, care clarifică metodologic modalitatea de emitere atât a soluţiei fiscale anticipate, cât şi a acordului de preţ în avans (a se vedea nr. HG nr. 529/2007 pentru aprobarea Procedurii de emitere a soluţiei fiscale individuale anticipate şi a acordului de preţ în avans, care abrogă HG nr. 2.164/2004 privind aprobarea Criteriilor şi documentelor necesare pentru obţinerea soluţiei fiscale individuale anticipate).

Cât de important este să existe un astfel de act? La această întrebare pot răspunde în special cei care s-au confruntat cu organele fiscale pe tema obligaţiilor fiscale (indiferent dacă a fost vorba de facilităţi fiscale, de rambursări de TVA, de impozite pe venitul nerezidenţilor etc.). Iar odată cu aderarea la UE, lucrurile au devenit şi mai complicate, obligând contribuabilii să dea bani grei consultanţilor pentru a-şi clarifica, din punct de vedere fiscal, aspectele delicate ale activităţilor pe care le derulează.

Şi dacă tot e vorba de dat bani unor experţi, de ce, la o adică, să nu câştige şi statul ceva din asta? În timp ce opiniile consultanţilor sunt doar opinii, soluţia fiscală anticipată are un statut special, fiind opozabilă şi obligatorie faţă de organele fiscale. Conform definiţiei date de Codul de procedură fiscală, soluţia fiscală anticipată este „actul administrativ emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în vederea soluţionării unei cereri a contribuabilului, referitoare la reglementarea unor situaţii fiscale de fapt viitoare“.

Cu alte cuvinte, să presupunem că intenţionaţi să derulaţi o nouă operaţiune cu nişte parteneri străini (din UE sau din afara UE). Pentru a lua o decizie, este necesar să evaluaţi aspectele fiscale ale operaţiunii (ca să nu spunem că este posibil ca potenţialii parteneri să vă ceară acest lucru). Vă uitaţi în Codul fiscal şi în normele metodologice şi probabil că nu înţelegeţi mare lucru. Dacă mai intră în discuţie şi ceva legat de vamă, transport internaţional şi altele, deja simţiţi că sunteţi cu totul depăşit de problemă.

Din fericire, există pe piaţă şi experţi în fiscalitate, care, mai nou, au un statut special, menit să le dea mai multă credibilitate. Pe hârtie, cel puţin. Dacă miza este mare, veţi fi probabil tentat să apelaţi la un astfel de expert pentru a face ordine în grămada de prevederi legislative – din România şi de aiurea – care ar fi incidente în cazul dumneavoastră.
Indiferent de ceea ce vă pune pe masă consultantul drept soluţie (sau drept variante posibile), decizia o luaţi dumneavoastră, contribuabilul. Şi tot dv. sunteţi cel care va trebui, mai departe, să o susţineţi în faţa organelor fiscale sau chiar a instanţei de judecată.

Există însă o alternativă. Aceea de a cere chiar organului fiscal (în speţă, ANAF) o soluţie fiscală. Unul dintre avantaje s-a precizat deja: soluţia fiscală, o dată emisă, va fi obligatorie pentru organul fiscal. Cu alte cuvinte, „hârtia“ va vorbi singură.
Dar pentru că nimic nu e simplu pe lume, e bine să aveţi în vedere şi dezavantajele acestei alternative.
Principalul dezavantaj este acela că, practic, toată „construcţia fiscală“ oferită ca soluţie de către ANAF pare a fi un castel clădit pe nisip. Pentru a obţine o soluţie fiscală, trebuie să oferiţi suficiente informaţii.

Or, este posibil să nu aveţi toate informaţiile, în momentul în care solicitaţi soluţia fiscală, sau acestea să nu fie corecte. Este adevărat că ANAF poate refuza emiterea soluţiei fiscale exact pe acest motiv – lipsa informaţiilor. Dar la fel de bine o poate emite, ceea ce e chiar mai rău. Pentru că legea prevede faptul că soluţia este valabilă „numai dacă termenii şi condiţiile acestora au fost respectaţi de contribuabil“. Cu alte cuvinte, dacă se schimbă ceva în datele iniţiale, soluţia nu mai este valabilă, ceea ce înseamnă că aţi dat banii degeaba. Cine constată schimbarea condiţiilor şi termenilor? Păi, cine altcineva decât organul fiscal, în cazul unui control.

De asemenea, mai există o situaţie în care soluţia fiscală îşi pierde valabilitatea, şi anume cea în care „prevederile legale de drept material fiscal în baza cărora a fost luată decizia se modifică“.
Procedura de contestare ridică multe semne de întrebare
În ambele cazuri de pierdere a valabilităţii, contribuabilul plăteşte taxa de 1.000 de euro pentru soluţia fiscală anticipată, dar nu se alege cu nimic.
Deşi am dat exemplul unei operaţiuni noi, care urmează să se deruleze, trebuie precizat că soluţia fiscală anticipată se poate referi şi la operaţiuni în derulare. Numai că, în acest caz, aceasta produce efecte doar pentru viitor – de la data comunicării sau de la o dată ulterioară acesteia.

Spre exemplu, dacă derulaţi o anumită operaţiune şi vreţi să vă clarificaţi aspectele fiscale legate de aceasta, puteţi adresa o cerere de soluţie fiscală anticipată. Este interesant de văzut ce se întâmplă în cazul în care ANAF dă o interpretare fiscală diferită de cea pe care aţi avut-o până atunci. Fie veţi fi obligat să reconsideraţi fiscal operaţiunea derulată până în acel moment, fie puteţi contesta sau respinge soluţia fiscală. În cazul în care doriţi să o respingeţi, va trebui să transmiteţi, conform prevederilor art. 42 din Codul de procedură fiscală, o notificare organului fiscal, în termen de 15 zile de la comunicarea soluţiei fiscale. Doar în acest caz soluţia fiscală nu va produce efecte juridice.

Contestarea soluţiei fiscale ar trebui să se facă în condiţiile generale prevăzute de Codul de procedură fiscală, dat fiind că avem de a face cu un act administrativ fiscal. Practic însă, se ridică numeroase întrebări, legate de procedura de contestare şi efectele acesteia, inclusiv în ceea ce priveşte sumele plătite cu titlu de tarif.
Absenţa oricărui element de mai sus atrage respingerea cererii. Pe lângă informaţiile de mai sus, ANAF poate solicita şi alte informaţii/documente. Termenul de emitere a soluţiei fiscale este de 45 de zile. Termenul se suspendă pentru perioada în care organul fiscal solicită date suplimentare în vederea clarificării situaţiei care face obiectul cererii. 

1.000 euro
este taxa care trebuie plătită de contribuabili pentru soluţia fiscală anticipată, emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală

Documente obligatorii care trebuie transmise ANAF

• Situaţia detaliată privind activitatea contribuabilului, în prezent şi în viitor;
• Prezentarea completă a stărilor de fapt viitoare pentru care se solicită soluţii fiscale, însoţită de descrierea motivelor de fapt şi a temeiului de drept;
• Obligaţiile fiscale pentru care se solicită soluţii fiscale;
• Punctul de vedere al contribuabilului cu privire la reglementarea fiscală a situaţiilor de fapt viitoare prezentate în cerere;
• Declaraţia pe propria răspundere a contribuabilului, că nu există nicio procedură fiscală, administrativă sau judiciară în curs pentru cazul descris şi pentru care este solicitată emiterea soluţiilor fiscale;
• Declaraţia pe propria răspundere privind corectitudinea informaţiilor furnizate prin cerere şi a documentaţiei prezentate;
• Acte administrative, acte de control sau alte acte emise în legătură cu cazul descris, pentru care se solicită soluţii fiscale.